Redactia ma primeste cu un murmur care, pentru necunoscatori, n-ar avea nici o semnificatie. Eu stiu insa, opinia lor! “Ete la asta! Noi ne spetim aici de numa-numa si el isi permite un concediu de sapte zile la mare!” Cam asta ar vrea sa spuna colegii mei de suferinta. Nu-i iau insa,

Doi ochi de copil il privesc curiosi pe Stefan Deac. Au si de ce! Asa s-au nascut. Uimiti de tot ce este pe aceasta lume! Dornici de a afla cat mai multe, avizi de cunoastere! Acest lucru este confirmat si de urmatoarele vorbe ale posesorului ochilor “incriminati”: – Tati! Tu de

Sunt foarte curios cate randuri va avea alocate, intr-o viitoare carte de istorie de la sfarsitul acestui secol, individul care ocupa in prezent scaunul de sef al Executivului in Romania. Si nu sunt curios doar asupra cantitatii informatiei, ci si asupra a ceea ce vor contine acele randuri. Asta,

          Cineva ma scutura cu putere si imi vine sa urlu de nervi ca un somn atat de dulce, ca cel pe care il gust eu acum, imi este luat de la gura viselor. Tin zdravan de cearsaful de care cineva trage ca un apucat. Sau ca o apucata, asa cum zicea

Primul semn ca m-am nascut intr-o lume dominata de violenta a fost palma data peste fund, pe care am primit-o la cateva clipe de la nastere. Cum era si normal, am inceput sa urlu la cel care isi permisese acel act barbar: “Ma’! Tu dai in salvatoru’ astei lumi?! Te tin eu minte,