Nu-i raspund la provocare spre a nu-l face de cacao fata de amicele sale de ocazie. Caut nelinistit izvorul acela albastru de lumina. Spre surprinderea mea il si gasesc. Deci n-am visat! Ea exista, intr-adevar! Mai hotarat ca niciodata, ma ridic de la masa si pornesc spre partea mea de Cer. Nu stiu

– Tocmai ce a adormit! E obosit ca s-a jucat mult pe afara! Astazi a venit la mine sa se planga ca doi amici de joaca l-au bulgarit. I-am explicat ca el e un invingator, ca nu trebuie sa se lase la altii, chiar daca sunt mai mari ca el, ca trebuie sa le tina piept. Cand i-am dat exemplul cu

Primul semn ca m-am nascut intr-o lume dominata de violenta a fost palma data peste fund, pe care am primit-o la cateva clipe de la nastere. Cum era si normal, am inceput sa urlu la cel care isi permisese acel act barbar: “Ma’! Tu dai in salvatoru’ astei lumi?! Te tin eu minte,

Doi ochi de copil il privesc curiosi pe Stefan Deac. Au si de ce! Asa s-au nascut. Uimiti de tot ce este pe aceasta lume! Dornici de a afla cat mai multe, avizi de cunoastere! Acest lucru este confirmat si de urmatoarele vorbe ale posesorului ochilor “incriminati”: – Tati! Tu de

Zambesc, auzind ultima remarca a brunetei ce o am in fata. De n-as stii ca glumeste, as sari ca ars si as incepe o poveste lunga, lunga de tot, ca un horoscop, prin care as demonstra ca “afemeiat” e ultima etichetare pe care cineva mi-ar putea-o face. – Afla ca, spre supararea