Cineva ma scutura cu putere si imi vine sa urlu de nervi ca un somn atat de dulce, ca cel pe care il gust eu acum, imi este luat de la gura viselor. Tin zdravan de cearsaful de care cineva trage ca un apucat. Sau ca o apucata, asa cum zicea

In fiece zi, fara nici cea mai mica urma de mila, sunt carbonizat de fulgere intunecate, albastre, verzi sau caprui. Ele, frumoasele de Ele, imi interzic sa le privesc, pe motiv ca profanez altarele sentimentelor lor, pe motiv ca toti barbatii sunt doar niste vietati, ahtiate dupa placeri trupesti

Doi ochi de copil il privesc curiosi pe Stefan Deac. Au si de ce! Asa s-au nascut. Uimiti de tot ce este pe aceasta lume! Dornici de a afla cat mai multe, avizi de cunoastere! Acest lucru este confirmat si de urmatoarele vorbe ale posesorului ochilor “incriminati”: – Tati! Tu de

Redactia ma primeste cu un murmur care, pentru necunoscatori, n-ar avea nici o semnificatie. Eu stiu insa, opinia lor! “Ete la asta! Noi ne spetim aici de numa-numa si el isi permite un concediu de sapte zile la mare!” Cam asta ar vrea sa spuna colegii mei de suferinta. Nu-i iau insa,

Eu n-am vrut sa ma nasc pe lumea asta… Asta o dovedeste si faptul ca am venit pe lume intr-un sfarsit de toamna, intr-o zi de joi, pe inserat. Nimeni nu da importanta unei astfel de nasteri. Joi seara, toata lumea e franta de oboseala. Asteapta nerabdatoare sa treaca si ziua de vineri, ca