Eu n-am vrut sa ma nasc pe lumea asta… Asta o dovedeste si faptul ca am venit pe lume intr-un sfarsit de toamna, intr-o zi de joi, pe inserat. Nimeni nu da importanta unei astfel de nasteri. Joi seara, toata lumea e franta de oboseala. Asteapta nerabdatoare sa treaca si ziua de vineri, ca

– Tocmai ce a adormit! E obosit ca s-a jucat mult pe afara! Astazi a venit la mine sa se planga ca doi amici de joaca l-au bulgarit. I-am explicat ca el e un invingator, ca nu trebuie sa se lase la altii, chiar daca sunt mai mari ca el, ca trebuie sa le tina piept. Cand i-am dat exemplul cu

Doi ochi de copil il privesc curiosi pe Stefan Deac. Au si de ce! Asa s-au nascut. Uimiti de tot ce este pe aceasta lume! Dornici de a afla cat mai multe, avizi de cunoastere! Acest lucru este confirmat si de urmatoarele vorbe ale posesorului ochilor “incriminati”: – Tati! Tu de

Redactia ma primeste cu un murmur care, pentru necunoscatori, n-ar avea nici o semnificatie. Eu stiu insa, opinia lor! “Ete la asta! Noi ne spetim aici de numa-numa si el isi permite un concediu de sapte zile la mare!” Cam asta ar vrea sa spuna colegii mei de suferinta. Nu-i iau insa,

Primul semn ca m-am nascut intr-o lume dominata de violenta a fost palma data peste fund, pe care am primit-o la cateva clipe de la nastere. Cum era si normal, am inceput sa urlu la cel care isi permisese acel act barbar: “Ma’! Tu dai in salvatoru’ astei lumi?! Te tin eu minte,