Ganduri asternute ...
 
„ fara curajul de a spune ce gandesti , niciodata nu o sa te poti cunoaste cu-adevarat. ”
by: oana286
 

`Adevarul cel mai important e sa fi viu`

adaugat pe 22 Aug 2008

Pierduta in fata monitorului , incerc sa gasesc un inceput. Gandurile tind sa treaca haotic prin fata ochilor mei si imi dau seama ca imi este imposibil sa ma rezum la unul. Ma simt de parca as zace insetata in desert , iar langa mine ar exista cel putin trei izvoare limpezi iar eu nu pot sa ma decid de care sa ma apropi. Soarele este enervant de puternic azi , exact asa cum imi doream ieri sa fie, insa acum, intre atata incertitudine si el incepe sa ma oboseasca. Vroiam sa vorbesc despre schimbari. Despre cum noi , fiinte inzestrate cu intelect , reusim sa dam gres in a asimila tot ce e nou. Ne impunem bariere false , ridicate de prorpia noastra minte , ne imaginam ca luptam cu zmei care in realitate nu exista si ne complicam viata cu o maiestrie fascinanta. Nu cunosc pana astazi nici un om c u adevarat liber in gandire. Pentru fiecare gasesc un moment in care s-a pierdut pe sine in valtoarea gandurilor auto-fabricate. Asa sunt si eu. Am invatat de foarta mica sa imi doresc si sa lupt pentru ceea ce imi doresc. Insa in momentul in care totul se concretizeaza reusesc (si ma straduiesc mult) sa ma simt vinovata fata de cei ce nu au avut acelasi noroc. Imi fac procese de constiinta pentru propria-mi fericire .Oare nu stim sa ne bucuram?Traim majoritatea intr-un sedentarism uluitor , ne ambitionam sa strangem tot. De la salarii in contul bancar , pana la sticle de plastic si felicitari de la colegii de banca din scoala generala. Ne purtam viata in spate , de parca ar fi un targ plin de giuvaiere si kitch-uri.Eu reusesc pe zi ce trece sa renunt la sportul acesta. Fac un efort disperat sa invat sa imi traiesc prezentul, fara a ma ancora in trecut , sau a ma teme de viitor. Uneori , dimineata , cand inca cerul isi schimba incet culorile in casa e un miros ademenitor de cafea, reusesc pentru cateva clipe sa ma bucur de acel moment. De clipa pe care tocmai o traiesc , fara a tine cont ce s-a intamplat ieri , sau ce urmeaza sa fac azi. Insa sunt clipe atat de scurte..nu am invatat inca sa stau linistita si sa ma bucur de tot. Probabil este si amprenta societatii. Ni se vind zilnic ponturi despre cum sa ne aranjam parul cu nu-stiu-ce produs revolutionar in trei minute, despre cum sa gatim cu un magic-aparat in zece minute , despre cum machiajul trebuie executat in cinci minute .Si asa , reusim sa trecem tot cu vederea. E imposibil sa mai reusim sa ne bucuram de un rasarit , de o ploaie de vara , sau de un alai de nunta ce trece pe strada. De ce? Pentru ca ne grabim. Marea mea dilema este..unde ne grabim? La ce? Dorim in mod disperat sa gasim fericirea , insa nu avem rabdarea necesara sa o simtim. Asa ca azi , azi cand tu citesti balivernele mele intinse pe-un monitor...ia si te opreste o clipa din tot...si zambeste sincer cu sufletul la orice te-ar putea face fericit...eu una o sa imi iau o punga de pufuleti si un suc de mere..si-o sa ma simt ca intr-una din zilele copilariei mele. Pentru ca azi , azi o sa incep sa ma bucur de viata mea...o sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, de dragostea iubitului meu, de prietenele mele extraordinare , de familia mea neobisnuita si de soarele de afara care parca , parca , nu ma mai deranjeaza asa tare..pentru ca in fond "adevaraul cel mai important e sa fi viu "
Cat de mult ti-a placut acest blog?
0
(0 voturi)
368 vizite

Alete insemnari din blog

Nu exista insemnari

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!