Ascultam ceva mai devreme una din melodiile mele preferate cantate de Nicu Alifantis.De ce imi e atat de draga?Pentru ca in ea eu regasesc sensibilitatea si sensul cuvantului "iubire"."Cu mâna stânga ti-am întors spre mine chipul,sub cortul adormitilor gutuisi de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea, vazduhul serii mi-ar parea caprui. ...........................................................Eu te privesc în ochi si-n jur sa sterg copaciiÎn ochii tai cu luna ma rasfrâng... si ai putea, uitând, sa ne strivesti în genedar chipul ti-l întorn, pe bratul stâng."(Nichita Stanescu)        Legat de iubire ,tot cuvintele poetului imi vin in minte care spunea ca: "Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care leducem cu noi pâna la urma sunt propriile noastresentimente, dragostele noastre, patemile noastre,urile si adversitatile noastre. Ma-ntreb: noi, lacapatul vietii noastre, ce-am lasa în afara?Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Maiputin de ura, întrucâtva de patemi dar... dedragoste mai ales."......  Si cred ca avea dreptate Nichita...   Voi ce parere aveti?...