Pe cat posibil ocolesc baltile de pe trotuar. Ce folos! Mai trece, din cand in cand, cate un “dastept” la volanul cate unui bolid, iar la viteza pe care o are e imposibil sa ma feresc de un dus zdravan. Ca intotdeauna, in momentul in care una dintre masinile, care strabat orasul cate e ziulica de lunga, trece pe langa mine, eu ma aflu exact in dreptul celei mai mari balti de pe o raza de cativa kilometri, iar continutul acesteia poposeste pe hainele mele, prin bunavointa conducatorului respectivului vehicul. Injur in toate limbile cunoscute, incepand, evident, cu cea materna. Dupa ce imi inchei “recitalul”, aflu ca unii il agreeaza. Altfel, nu-mi explic cum de, in scurt timp, o alta masina straina, de data aceasta un Mercedes, imi aplica tratamentul de acum cateva minute. Dau sa raspund bisului cerut, dar nu reusesc sa-mi amintesc limba paterna. Chiar asa! Care-mi este limba paterna? Constat cu stupoare ca am cunostinta doar de cea materna. Mai, sa fie! Din cate imi amintesc eu, am si un tata, cu fonduri nu gluma. Pai, atunci, de ce stiu numai limba materna? Si cum se face ca in tot acesti ani am reusit sa ma inteleg cu tatal meu, fara macar sa-i cunosc limba? Telepatic nu am comunicat, in mod sigur. Sunt sigur de asta fiindca ii cunosc vocea. Stiu ca, in general, discutiile mele cu el erau formate din sunete articulate. Stiu ca de multe ori imi spunea glume si radeam. E clar ca ii cunosc graiul, dar nu-mi mai amintesc ce limba vorbeste. Se poate ca si el sa vorbeasca tot limba materna. Altfel nu-mi explic cum de ma pot intelege cu el. Dar de unde sa cunoasca el limba materna, din moment ce avem mame diferite? Hmm… Singura posibilitate e ca toate mamele din lume sa vorbeasca aceeasi limba. Nu exista alta varianta! Numai asa putea tatal meu sa cunoasca limba mea materna si sa putem dialoga in toti acesti ani… Simt ca ma incearca un sentiment de usurare si de fericire, acum, cand am descoperit acest lucru. Inchipuiti-va ce copil as fi fost eu, daca n-as fi stiut limba tatalui meu. Intr-un astfel de caz m-as fi putut considera orfan de tata, fiindca lipsa de comunicare dintre noi doi asta ar fi insemnat. Asa, avand noroc ca toate mamele vorbesc aceeasi limba, am fost un copil normal, si cu mama, dar si cu tata. Acum sunt un om normal; si cu mama, si cu tata.