În momentul în care firma este convinsa de dezavantajele (sau avantajele) modificarii în timp a etaloanelor monetare pe care le utilizeaza în relatiile sale internationale, atunci ea va proceda la folosirea unor metode specifice de control sau de atenuare a efectelor valutare. În ceea ce priveste riscul valutar la nivel microeconomic, acesta se manifesta sub trei forme:- riscul de tranzactie (cea mai frecventa forma de manifestare a riscului) este legat de activitatea comerciala si cea de finantare internationala a societatii;- riscul de bilant – este legat de conversia posturilor bilantiere ale filialelor din strainatate ale societatilor;- riscul de competitivitate – este asimilat raporturilor firmei cu societatile concurente straine (competitivitatea produselor din punct de vedere al pretului, din punct de vedere calitativ ). De aici decurg si metodele de acoperire împotriva riscului valutar, diversitatea lor depinzand si de gradul de dezvoltare al pietei pe care-si desfasoara activitatea societatea ce urmareste sa se acopere împotriva riscului, cat si de disponibilitatea de fonduri structurale nerambursabile.Firma poate utiliza metode si procedee de aparare contra modificarilor rapide ale etalonului monetar înca din faza întocmirii contractelor de vanzare /cumparare (momentul to), introducand printre clauzele contractuale o serie de prevederi privind fie moneda-etalon (moneda de evaluare si moneda de plata), fie informatia de pret.În aceasta categorie se cuprind procedee ca:- introducerea clauzei valutare;- clauza indexarii sau rectificarii pretului;- alegerea monedei de plata; alegerea metodei de plata;- utilizarea preturilor internationale etc. Pentru a practica una sau alta dintre aceste metode, firma trebuie sa dispuna de informatii suficiente care sa-i dea posibilitatea sa prognozeze evolutia etalonului international care da sens informatiei de pret sau informatiilor vehiculate de semnele banesti. Aceste informatii sunt puse la dispozitia firmelor de banci, institute de cercetari, presa etc., informatiile respective urmand a fi prelucrate pe baza unor modele de prognoza specifice. Introducerea unei clauze în contractele economice presupune un anumit risc, avand în vedere efectele contradictorii ale cresterii sau descresterii cursului valutar pentru un exportator, respectiv un importator; în cazul în care la data platii (încasarii) cursul valutar are o evolutie contrara celei prognozate, avantajul se transforma în pierdere, iar pierderea în avantaj. În al doilea rand, introducerea clauzelor presupune o pozitie consolidata pe piata a celui care solicita introducerea clauzei; în caz contrar, introducerea clauzei poate duce la pierderea clientului în avantajul concurentei. De aceea, o data cu realizarea unei informari de calitate pe piata valutelor, firma trebuie sa cunoasca bine continutul clauzelor, metodele de calcul, prevederile fezabile în relatiile contractuale de pe piata internationala si efectul previzibil al acestor masuri de evitare a riscurilor valutare.În momentul în care firma este convinsa de dezavantajele (sau avantajele) modificarii în timp a etaloanelor monetare pe care le utilizeaza în relatiile sale internationale, atunci ea va proceda la folosirea unor metode specifice de control sau de atenuare a efectelor valutare. În ceea ce priveste riscul valutar la nivel microeconomic, acesta se manifesta sub trei forme: - riscul de tranzactie (cea mai frecventa forma de manifestare a riscului) este legat de activitatea comerciala si cea de finantare internationala a societatii; - riscul de bilant – este legat de conversia posturilor bilantiere ale filialelor din strainatate ale societatilor; - riscul de competitivitate – este asimilat raporturilor firmei cu societatile concurente straine (competitivitatea produselor din punct de vedere al pretului, din punct de vedere calitativ ). De aici decurg si metodele de acoperire împotriva riscului valutar, diversitatea lor depinzand si de gradul de dezvoltare al pietei pe care-si desfasoara activitatea societatea ce urmareste sa se acopere împotriva riscului, cat si de disponibilitatea de fonduri structurale nerambursabile. Firma poate utiliza metode si procedee de aparare contra modificarilor rapide ale etalonului monetar înca din faza întocmirii contractelor de vanzare /cumparare (momentul to), introducand printre clauzele contractuale o serie de prevederi privind fie moneda-etalon (moneda de evaluare si moneda de plata), fie informatia de pret. În aceasta categorie se cuprind procedee ca: - introducerea clauzei valutare; - clauza indexarii sau rectificarii pretului; - alegerea monedei de plata; alegerea metodei de plata; - utilizarea preturilor internationale etc. Pentru a practica una sau alta dintre aceste metode, firma trebuie sa dispuna de informatii suficiente care sa-i dea posibilitatea sa prognozeze evolutia etalonului international care da sens informatiei de pret sau informatiilor vehiculate de semnele banesti. Aceste informatii sunt puse la dispozitia firmelor de banci, institute de cercetari, presa etc., informatiile respective urmand a fi prelucrate pe baza unor modele de prognoza specifice. Introducerea unei clauze în contractele economice presupune un anumit risc, avand în vedere efectele contradictorii ale cresterii sau descresterii cursului valutar pentru un exportator, respectiv un importator; în cazul în care la data platii (încasarii) cursul valutar are o evolutie contrara celei prognozate, avantajul se transforma în pierdere, iar pierderea în avantaj. În al doilea rand, introducerea clauzelor presupune o pozitie consolidata pe piata a celui care solicita introducerea clauzei; în caz contrar, introducerea clauzei poate duce la pierderea clientului în avantajul concurentei. De aceea, o data cu realizarea unei informari de calitate pe piata valutelor, firma trebuie sa cunoasca bine continutul clauzelor, metodele de calcul, prevederile fezabile în relatiile contractuale de pe piata internationala si efectul previzibil al acestor masuri de evitare a riscurilor valutare.