Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Perspective, Jocuri periculoase

adaugat pe 22 Sep 2007

Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici unde ne va duce. Oare mai exista oameni care sa constientizeze consecintele actiunilor lor asupra celorlalti? In dorinta de a  face bine propriei persoane, de a ne juca, de a testa, ajungem in extreme, ranim, ii iluzionam pe ceilalti...E frumos jocul, e palpitant, e irezistibil...  intr-un cuvant imi place, il ador. Doar ca uneori depasim limita jocului si ajungem sa ne implicam si ne ardem foarte puternic. Celalalt poate ca isi da seama, poate ca nu. Depinde ce semnale emitem. Ajungem dependenti de joc, de sentimentele pe care ni le ofera. Si unul din doi mereu va merge mai departe, va vedea in joc o fata a realitatii, iar celalalt va ramane indragostit de ideea de joc. E greu sa se revina la realitate, la cine suntem, la ce vrem de fapt. Vrem in mod cert sa obtinem ceva: fie impacare sufleteasca, fie o satisfacere a orgoliului, fie e o nevoie necunoscuta pe care nici macar noi nu o intelegem. Pur si simplu e o alta fata a monedei: sunt nevoi diverse, iar cea ludica este una dintre ele. Orice adult este in sufletul sau un copil neinteles ce vrea sa se comporte matur in viata reala... Problema e ce se intampla dincolo de ea...Suntem o civilizatie a copiilor mari, a jucausilor, in orice domeniu. Ne plictisim repede, ne schimbam starea foarte repede. refuzam sa ne maturizam. Vibram la tentatia jocului, ne lasam atrasi in el, doar ca ii uitam regulile. Regula 1: sa nu investim sentimente! Cand o incalcam jocul devine serios... Cadem mereu, dar avem impresia ca urcam. Ne afundam intr-o semi realitate ce nu ofera satisfactie pe termen lung. Decat daca o transformam in realitate. Cred ca exista o realitate spirituala, conexiunea spirituala (sa-i zic acum si virtuala!?) e un nou tip de a se raporta la celalalt, dar e clar ca nu-i suficient. Depinde ce rezulta din ea. Mi-e teama sa inaintez ipoteze.  Desi e periculos, e atat de frumos... 

Alete insemnari din blog

08 Mai 2008

Duse de vant iubiri pierdute
Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o v

07 Iul 2007

Lumina si intuneric
Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara ies

20 Sep 2007

Ce alegi atunci, mana dreapta sau cea stanga?
La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dr

01 Iul 2007

Iubire suprainventata in "Arta viselor"
Daca isi doreste cineva sa vada operele lui Salvador Dali in miscare, atunci sa nu rateze "Arta viselor". Titlul frantuzesc, mult mai sugestiv pentru mesajul filmului (Stiinta viselor) plaseaza personajul principal, Stephane (Gael Garcia Bernal) la limita dintre geniu si nebunie,

09 Oct 2007

De ce exista"existenta"?
Cobori uneori treptele necunoscute ale abisului incercand sa-ti explici ce este dincolo... Te intalnesti cu sunetul asurzitor al umbrelor si simti sufletele frematand in canopele anticilor Uimit privesti la dansul lemurilor ce te cuceresc in intuneric si te intrebi adesea De ce ?,.... De