Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Lumina si intuneric

adaugat pe 07 Iul 2007

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam ca solutia este intotdeauna simpla, este aproape de noi. Cu alte cuvinte, in timpuri intunecate uitam tocmai ... sa aprindem lumina. Desi pare atat de logic, de la indemana, foarte putini dintre noi isi amintesc faptul ca solutia pentru intuneric este ... lumina. E drept ca uneori asteptam ca altcineva sa aprinda lumina, credem ca va reusi mai bine decat noi. Este oare aceasta iluzie adevarata? Raspunsul este nu: doar noi putem sa facem lumina in sufletele noastre. Ne stim pasurile, temerile, visurile cele mai ascunse, cum pot altii sa ghiceasca, daca tocmai noi nu facem lumina?Totusi sunt cateva persoane care pot vedea dincolo de negurile noastre. Care ne stiu mai bine decat noi insine. Care ne vegheaza din umbra, care ne poarta in inima... Acestea sunt rare, dar daca le lasam, ne pot face sa vedem Lumina. Nu vi s-a intamplat niciodata sa spunei ca v-a scos la Lumina cineva? Cu un sfat, cu o vorba buna, cu purul fapt de a  va fi alaturi? Persoane care nu v-au cerut nimic pentru ca menirea lor era sa va aduca la Lumina. Daca doreau sau nu ceva mai mult, fiecare trebuie sa caute si el la randul lui in inima celuilalt si sa afle.Dumnezeu a zis: "Sa fie Lumina!" Si a fost Lumina. Cuvantul are o putere aproape mistica. Eu parafrazez: "Sa ne exteriorizam!". Si ceilalti ne vor intelege. Si atunci va fi lumina. Tot ceea ce ascundem la umbra gandurilor noastre e greu sa fie intuit de ceilalti sau nici ei nu au certitudinea ca intuiesc corect. Si ne trezim in ceea ce se numeste UROBOROS: sarpele ce isi musca propria coada creind un cerc perpetuu, fara sfarsit, incertitudinea ce se auto-devoreaza si devoreaza sufletul macinat de ea. Sunt momente in care nici cu Lumina aprinsa nu vedem: nu vedem ce simte celalalt, nu vedem ce simtim noi fata de celalalt. E dureros, dar e adevarat. Ne lasam macinati de neincredere, de dorinte neimplinite, de ganduri nespuse. Suntem orbi la glasul celuilalt, suntem surzi la privirea celuilalt. Daca ne-am deschide simturile si am crede macar o clipa in intuitie, probabil ca am auzi vocea lui si i-am privi ochii. Atunci ar fi Lumina cu adevarat. Lumina vine din suflet, din acea intuitie ce zace neascultata, aruncata intr-un colt, intr-o lume atot-rationala. Suntem atot-rationali? Definitiv NU. Nici nu putem fi. Latura noastra divina mereu ne va atrage atentia ca ratiunea nu este intotdeauna calea superma. Oare vom avea curaj sa recunoastem acest lucru, s-o ascultam? Putini vom face asta. Ne temem de ceea ce excede rationalul, de ceea ce provine din adancul sufletului nostru, dintr-un inconstient reprimat. Vine clipa cand inconstientul refuza sa mai stea la Intuneric, iese la Lumina cu orice pret. Produce ravasire, bulversare... e Lumina si noi ne percepem in Intuneric. Asta pentru ca ochii nosti sunt obisnuiti cu Intunericul rational, sunt orbiti de Lumina Intuitiei ce ne inunda. Acomodarea dureaza mai mult sau mai putin, in functie de cat de mult ne dorim sa ne adaptam. Inca un lucru. Ce mai poate aduce Lumina in sufletele noastre? IUBIREA. Chiar de e intuneric in viata noastra Iubirea face Soarele sa rasara. Suntem noi insine propriul nostru Soare. Un exemplu graitor este melodia lui Reamonn feat Lucia Silva: http://www.youtube.com/watch?v=WJyZ1hCXS0EVoi ce credeti? Putem infrunta cele mai negre nopti calauziti de Lumina Iubirii?

Alete insemnari din blog

14 Oct 2007

Cuvinte
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, înainte si înapoi. […] Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte si înapoi, si cu c&aci

19 Sep 2007

Despre Ingeri si Karme
Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii,

03 Apr 2008

Iubire contextuala
Ce inseamna prea mult? Ce inseamna prea putin? Nu exista raspuns universal-valabil. Pentru fiecare este un urias “depinde”. Pentru unii, prea mult este dincolo de viata aceasta. Pentru altii cateva minute intarziate inseamna o renuntare la iubire. Trecem foarte grabiti pe langa

08 Mai 2008

Duse de vant iubiri pierdute
Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o v

30 Iul 2008

Blogul catarhic
Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe t
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.