Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Karmice

adaugat pe 16 Sep 2007

Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem lucrurile in esenta lor, se pare ca este o credinta inradacinata in spiritul uman, dincolo de a fi parte exclusiva a culturii indiene. Curios este ca sociologic vorbind, in ea regasim acel indivind cu "locul controlului extern" ce mereu da vina pe destin, pe soarta sau pe ghinion. Personaj mistic, fatalistul se plimba prin viata, cainadu-se ca nu are noroc, ca ghinioanele il urmaresc, ca este blestemat, ca i s-au facut vraji, etc, etc. In toate exista un alt vinovat in afara de el insusi. Si incepe toate situatiile de viata magistral: daca lucrurile nu ar fi stat asa, acum s-ar fi intamplat nu stiu ce.Ei bine, ce uita Fatalistul e ca lucurile stau asa tocmai din cauza lui. Sta in puterea omului sa schimbe ce nu este bine in viata sa, sa actioneze. Liberul arbitru este mai puternic decat ne putem imagina. Suntem doar orbiti de prejudecati, de reguli impuse de noi insine, de stereotipii de viata, de obisnuinte, de comoditate. Suntem robii propriului nostru Univers, aparent stramt, lipsit de sens si guvernat de forte misitice care conspira impotriva noastra.  Cu valul pe orchi, trecem prin viata fara a ne uita atent in jurul nostru, fara a-i descoperi pe cei ce conteaza, pe cei ce ne iubesc. Dam vina pe circumstante ca i-am indepartat sau neglijat pe cei dragi sau pe cei carora le pasa de noi. De cate ori nu am cerut iertare pentru indiferenta sau pentru faptul ca am luat decizii pripite? De cate ori ceilalti nu ne-au acordat-o doar in virtutea unui "iarta-ma"? Si de cate ori vor fi dispusi sa ne ierte? Sincer, cred in a doua sansa, cred ca daca putem corecta greselile trecutului si putem sa ne armonizam cu ceilalti, fiind atenti la ceea ce vor si simt cu adevarat. Daca putem citi printre randuri in paginile sufletului, exista mereu posibilitatea de aranjare.In viata nu se pierde si nu se castiga nimic, dar se modifica toate. Dar miza ar trebui sa fie a mentine relatii pozitive cu toti cei carora le pasa de noi. Imaginez o relatie ca la matematica: + si + ar trebui sa dea intotdeauna plus.  Dar uneori, nu facem decat sa sfidam aceste legi, si facem transformari ciudate. Nu stim sa pastram ceea ce obtinem cu greu sau ceea ce ni se ofera. Nu avem respect pentru propriul nostru efort de a cosntrui o relatie, nu stim sa ne bucuram de ceva ce a venit aparent din Cer, ca un cadou meritat sau nu. Ajungem sa nu mai vedem nimic, sa ne schimbam radical sau nu, sa nu mai credem in noi, sa nu mai credem in ceilalti. De ce am crede in noi daca noi nu suntem stapanii vietii noastre? De ce am crede in ceilalti, cand si ei sunt robii unor forte nebanuite? Ca sa putem crede in ceilalti, trebuie  mai intai sa credem in noi. Daca VREI, POTI. Contreaza sa VREI si sa CREZI cu adevarat.  

Alete insemnari din blog

05 Iul 2008

Ce e in noi? I
Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata d

16 Sep 2007

Haunted
Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca

07 Oct 2007

Despre timp
Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timp

12 Apr 2008

Viata de boem
Acum cateva zile treceam printr-o statie de metrou si numai ce cobor scarile, un baiat dragut (am observat eu :D), aparent normal si fara alura de cersetor, canta cu multa pasiune, insotit de chitara, Praf de stele (Vita de Vie): am o chitara deschisa, o foaie nescrisa si praf de stele pe

01 Nov 2007

Atat de trist ca si ingerii plang
Am neglijat ceva timp blogul… si ii simt lipsa. Gandul mi-a zburat spre blog ascultand melodia Tears from the moon (No Conjure ft. Sinead O’Conner). Versurile imi exprima excelent starea de spirit ca nici nu as avea ce comentariu sa adaug la acestea. Parca mi-ar fi citit sufle
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.