Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Ganduri... reflectii

adaugat pe 29 Iun 2008

 Nu stiu cum s-ar fi desfasurat lucrurile fara blog. Cel putin intr-o anume perioada a fost ceea ce mi-a trebuit, facandu-ma sa trec mai usor peste momente care am crezut ca nu se vor sfarsi niciodata. Dar au trecut si au lasat amintiri in urma.Plimbare in univers - Amintiri Imi amintesc de faptul ca era o zi de duminica (exact ca si azi) si ca fusesem in parc pana seara. Era o vreme magica. Parcul parea a fi intregul univers. Tin minte si ce discutii avusesem in parc. Daca la vremea respectiva plecarea in strainatate era doar un vis, acum e o certitudine. ma gandeam ce voi face si daca va fi ceva care sa ma intoarca. Stiu sigur ca era cineva care ar fi putut. Acum, dupa fix un an, l-am visat, la fel, gata sa ma intoarca din drum. Visul a parut atat de real, inca ii mai simt atingerea. Cand m-am trezit mi-a parut rau ca era doar un vis si ca nu am puterea de a-l transforma in realitate. Doamne, ce inseamna timpul uneori! O clipa sau o eternitate. Desi acest an agitat pare a fi trecut intr-o eternitate si ca ultimele noastre cuvinte au fost parca un cosmar in imaginatia mea, totusi visul m-a facut sa simt ca nu ma despart decat cateva clipe de atunci..... Restul pe http://desiderias.wordpress.com/

Alete insemnari din blog

14 Iul 2007

The secret... merita vazut
Dupa ca am surfat pe net cateva minute mi-a atras atentia o marturie dintr-un comentariu despre un asa zis flim, The Secret. Si am avut curiozitatea sa-l vad. Surpriza: nici vorba de film, ci de comentarii apropiate de ceea ce spuneam a propos de Desideria. The Secret este totuna cu a cred

12 Apr 2008

Viata de boem
Acum cateva zile treceam printr-o statie de metrou si numai ce cobor scarile, un baiat dragut (am observat eu :D), aparent normal si fara alura de cersetor, canta cu multa pasiune, insotit de chitara, Praf de stele (Vita de Vie): am o chitara deschisa, o foaie nescrisa si praf de stele pe

09 Sep 2007

Cine mai crede?
Multi dintre noi am uitat verbul "a crede". Nu mai credem in nimic. Vorbim din ce in ce mai des  despre valori, misiuni, crezuri, organizatii intregi se dedica lor, oameni sustin ca isi sacrifica existenta pentru ele. In fapt, nu suntem in stare sa credem in noi insine, in c

05 Iul 2008

Ce e in noi? I
Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata d

08 Mai 2008

Duse de vant iubiri pierdute
Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o v