Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Fii totul (Romanta indiana)

adaugat pe 14 Oct 2007

În tine-mi pun toata speranta Si-ti zic: - De-acum pentru mine fii totul, Iar eu Voi fi pentru tine acelasi ateu, Ce-afara de tine nu crede-n nimic. Fii totul…Romanta fara muzica (Ion Minulescu) Nimic mai frumos decat aceste versuri… pentru a inaugurarea noului locsor de blog. Si nimic mai frumos decat aceste versuri pentru exprimarea sentimentelor cele mai adevarate (daca mai pot exprima asa). Ca sa nu adaug ca ziua de astazi m-a adus intr-o stare ciudata… Ajung sa ma intreb daca in afara de arta pura exista astfel de sentimente in realitate. Oare chiar i-au animat pe poeti, sau sunt rodul unei imaginatii foarte bogate? Indiferent de raspuns, oamenii de rand pot fi animati de mari idealuri. Ma inscriu si eu pe lista de asteptare (Mereu m-a interesat persoana din spatele operei). A doua curiozitate: Oare in dragoste suntem atei? Am sa recunosc ca e un ateism ciudat: cat timp lucrurile merg in directia dorita, credem in tot, cand nu, nu mai credem in nimic. Putem crea universuri intregi in jurul subiectului sentimentelor noastre: cate vise, cate presupozitii, cate variante! Toate posibile si logic argumentabile. Desi pare utopic, sa ne analizam putin cand suntem manati de sentimente puternice si ne vom regasi in aceste situatii. Pe fostul blog era un comentariu referitor la deosebirea dintre credinta si religie si la relatia dintre credinta si speranta. Cuplul credinta-religie e bine descris in aceste versuri. Credinta e ceea ce nu se vede, doar se simte. Putem crede in orice… Religia e fata vizibila, e dogma, fata de care poetul devine ateu. Religia are in ea o doza de obligativitate: e in esenta ei o norma. Credinta e libera si izvoraste din ceea ce suntem, din esenta noastra spirituala. E neingradita. Religia e un instrument, credinta nu poate fi. (Trecand in alt registru, dovada popoare intregi asuprite religios, ce si-au pastrat credinta). Nimeni nu te poate obliga sa crezi, te poate doar obliga sa te conformezi unui sistem. La fel ar trebii sa fie in iubire: nimeni nu ne poate obliga sa iubim, doar sa ne supunem unor reguli sociale sau personale… Credinta = speranta? Fete ale aceleiasi monede? Mai degraba speranta apare cand dispare credinta. Nu mai cred, dar sper intr-o rezolvare de cu totul alta natura. Speranta e a sufletelor ce sunt ca niste corabii in bataia vantului, duse de valuri fara ancora si fara capitan. Poate vor ajunge intr-o zi la destinatie, printr-o minune, dar pierdute sunt. Desi nu fac nimic, continua sa o astepte. Atunci ce e speramta, ce e credinta? In dragoste e speranta sau credinta? Probabil ca in cazul sentimentelor inaltatoare e credinta. Cand sunt sentimente zadarnice, poate ramane speranta…

Alete insemnari din blog

13 Iun 2008

Framantari de azi
Azi e clar ca nu a fost cea mai buna zi a mea si nici macar nu a fost 13 (deja e 13 in conditiile in care am trecut de 12, dar voi face o conventie si inca ma voi afla in ziua de 12). Si 13 si vineri… Nu am incredere in superstitii, dar nici nu le ignor, dar nu despre asta vreau sa

16 Oct 2007

Tenebre
Am revenit la ceea ce inseamna intunericul si lumina, binele si raul… Negarea negatiei… Antinomiile se neaga reciproc. Intunericul precede geneza, aparitia Luminii. Nu este prin excelenta negativ, ci din contra permite nasterea pozitivului. Iisus se naste in miez de noapte. N

05 Iul 2008

Ce e in noi? I
Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata d

20 Sep 2007

Roata Destinului
Intrucat ideea de destin este universala, am gasit doua abordari deosebit de interesante, ce ne pot plasa la extreme: cei ce credem absolut in existenta unei sorti scrise, si cei care credem ca tot ce traim se datoreaza actiunilor proprii. Prima idee este sustinuta de o carte de Tarot, Roa

22 Sep 2007

Perspective, Jocuri periculoase
Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici un