Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Dumnezeire sau noroi... iubirea....

adaugat pe 06 Nov 2007

Despre cum te transforma iubirea ar fi interesant sa postez cateva ganduri, provenite din experienta personala si nu numai. Iubirea te poate duce la ceruri… dar caderea va fi cu atat mai dureroasa cu cat ai indraznit sa te inalti mai sus. Icar al sentimentelor, ce isi face aripi din iubiri aparent eterne cade in genuni intunecoase. Mult mai curios este faptul ca in numele iubirii se comit fapte oribile, sau transformari de personalitate. Este terenul cel mai prielnic pentru “never say never” sau “in dragoste si in razboi totul este permis”. Asa sa fie? Pentru unii, clar raspunsul este da. Dar se impun noi reflectii: Este iubire in numele careia facem orice? Depasim orice limita a compasiunii, moralitatii? Acest “all for love” implica absolut orice? Iarasi raspunsurile variaza… Personal, nu fac orice in numele iubirii. NU ORICE. Pot face tot ce este posibil si acceptabil. Nu zic ca nu e o limita personala si ca pot pierde foarte mult, dar decat un castig nedrept, o vinovatie permanenta ce se asterne ca o cortina grea intre sentimente, cel de langa tine si tu, este preferabila o infrangere demna din care ramai doar cu regretul. Cred ca traim mai usor cu regretul decat cu remuscarile generate de fapte condamnabile. Daca exista alte pareri, nu le voi contrazice.Tine totul de felul in care alegi calea. Te interseaza doar tinta, destinatia, rezultatul? Sau conteaza si drumul? Pana la urma ramanem cu amintirea drumului de cele mai mult ori. Si sa nu uitam ca drumul este de obicei cel mai lung. Betia clipei victoriei este foarte scurta. O data ce am atins o stea, vom pune ochii pe una mai inalta si vom dori s-o atingem pe aceea. Steaua atinsa va fi doar o treapta. Tot ce ne vom aminti este parcursul. Indiferent care va fi rezultatul. Mai mult, in dragoste rezultatul e mereu incert. O relatie este un drum continuu si incercam mereu sa obtinem mai mult, sa mentinem ceea ce avem… Dar nu e vesnic obtinuta. Asta uitam foarte des. Celalalt nu este proprietate privata… Aspect deseori ignorat si care produce foarte multa durere. De la micile reprosuri: “tu mereu ai ceva de facut, nu ai timp de mine” sau pana “nu mergi nicaieri fara mine”, la scene de posesivitate si gelozie ce nu fac decat sa raneasca profund, e doar un pas. Mai pe scurt, trebuie sa invatam sa traim si cu lumea celuilalt, nu numai cu persoana sa. Fiecare om este un Univers intreg, cu trecut, prezent si viitor, cu vise, aspiratii, cu nevoi, nu e un obiect sau sclav in sensul antic al cuvantului. Desi aparent niciodata nimeni nu ar admite ca a vazut in celalalt un obiect, deseori multi se comporta ca si cum ar fi firesc sa fie un obiect! Pana unde se impune o limita relativ la celalalt? Sau: cum aruncam un om din cerurile iubirii in noroiul nefericirii?

Alete insemnari din blog

30 Iul 2008

Blogul catarhic
Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe t

03 Mai 2008

Imi place ploaia!
Azi a plouat, in mod cert nu e decat o banalitate ceea ce spun. Dar am descoperit ceva: imi place ploaia! Pana acum cand ploua eram trista si plicitisita, dorindu-mi sa iasa soarele. Ba chiar ascultam tunetele cu placere, vedeam ca fulgera si asteptam cu emotie sunetul bubuitor. Ma uitam l

08 Oct 2007

Armagheddon
Cu ajutorul comentariilor ajung la "iluminare": in viata pentru a avea ceea ce vrei trebuie sa lupti. Oare cati putem lupta si pana unde? Mai ales cand lupta pare a deveni zadarnica, atunci cand nu mai gasim resurse interioare si motive, ne aflam in impas. Zicem "nu mai vrea

09 Oct 2007

Interpretari
Azi am avut cea mai ciudata zi de nastere din viata. Oricum nu are rost sa detaliez. Si totusi a lipsit ceva. Nici asta nu am sa detaliez. Aveam asteptari, dar unele nu s-au adeverit. Constientizez ca nu ma pricep la oameni atat de bine cat vreau sa cred. Ramane sa ma bucur de cei ce-

19 Sep 2007

Clipa si Eternitate
Comentariile despre eternitate m-au pus pe ganduri. Cum trece timpul? Trece atat de diferit! pentru fiecare dintre noi diferenta dintre clipa si eternitate este imensa. Si eternitatea si clipa sunt fete ale aceleiasi monede. Te intorci cu fata de la clipa catre eternitate, si de la eternta