Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Dumnezeire sau noroi... iubirea....

adaugat pe 06 Nov 2007

Despre cum te transforma iubirea ar fi interesant sa postez cateva ganduri, provenite din experienta personala si nu numai. Iubirea te poate duce la ceruri… dar caderea va fi cu atat mai dureroasa cu cat ai indraznit sa te inalti mai sus. Icar al sentimentelor, ce isi face aripi din iubiri aparent eterne cade in genuni intunecoase. Mult mai curios este faptul ca in numele iubirii se comit fapte oribile, sau transformari de personalitate. Este terenul cel mai prielnic pentru “never say never” sau “in dragoste si in razboi totul este permis”. Asa sa fie? Pentru unii, clar raspunsul este da. Dar se impun noi reflectii: Este iubire in numele careia facem orice? Depasim orice limita a compasiunii, moralitatii? Acest “all for love” implica absolut orice? Iarasi raspunsurile variaza… Personal, nu fac orice in numele iubirii. NU ORICE. Pot face tot ce este posibil si acceptabil. Nu zic ca nu e o limita personala si ca pot pierde foarte mult, dar decat un castig nedrept, o vinovatie permanenta ce se asterne ca o cortina grea intre sentimente, cel de langa tine si tu, este preferabila o infrangere demna din care ramai doar cu regretul. Cred ca traim mai usor cu regretul decat cu remuscarile generate de fapte condamnabile. Daca exista alte pareri, nu le voi contrazice.Tine totul de felul in care alegi calea. Te interseaza doar tinta, destinatia, rezultatul? Sau conteaza si drumul? Pana la urma ramanem cu amintirea drumului de cele mai mult ori. Si sa nu uitam ca drumul este de obicei cel mai lung. Betia clipei victoriei este foarte scurta. O data ce am atins o stea, vom pune ochii pe una mai inalta si vom dori s-o atingem pe aceea. Steaua atinsa va fi doar o treapta. Tot ce ne vom aminti este parcursul. Indiferent care va fi rezultatul. Mai mult, in dragoste rezultatul e mereu incert. O relatie este un drum continuu si incercam mereu sa obtinem mai mult, sa mentinem ceea ce avem… Dar nu e vesnic obtinuta. Asta uitam foarte des. Celalalt nu este proprietate privata… Aspect deseori ignorat si care produce foarte multa durere. De la micile reprosuri: “tu mereu ai ceva de facut, nu ai timp de mine” sau pana “nu mergi nicaieri fara mine”, la scene de posesivitate si gelozie ce nu fac decat sa raneasca profund, e doar un pas. Mai pe scurt, trebuie sa invatam sa traim si cu lumea celuilalt, nu numai cu persoana sa. Fiecare om este un Univers intreg, cu trecut, prezent si viitor, cu vise, aspiratii, cu nevoi, nu e un obiect sau sclav in sensul antic al cuvantului. Desi aparent niciodata nimeni nu ar admite ca a vazut in celalalt un obiect, deseori multi se comporta ca si cum ar fi firesc sa fie un obiect! Pana unde se impune o limita relativ la celalalt? Sau: cum aruncam un om din cerurile iubirii in noroiul nefericirii?
Cat de mult ti-a placut acest blog?
2,95
(232 voturi)
756 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2007

Comenatrii:0 |

Tenebre
Am revenit la ceea ce inseamna intunericul si lumina, binele si raul… Negarea negatiei… Antinomiile se neaga reciproc. Intunericul precede geneza, aparitia Luminii. Nu este prin excelenta negativ, ci din contra permite nasterea pozitivului. Iisus se naste in miez de noapte. N

21 Iul 2007

Comenatrii:1 |

Si daca iubire nu mai este
Si daca iubire nu mai este  Si daca iubire nu mai este ... A fost ucisa azi cu un cuvant? O s-o cautam in sferele celeste Sau adanc sub crucea de mormant?  Si oare chiar iubire nu mai este? Sau mi se pare doar in zbor Cand spuneam lin , vom trece peste' Dar fara ea murim

16 Sep 2007

Comenatrii:0 |

Karmice
Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem

02 Mai 2008

Comenatrii:0 |

Emy
Emy Emy

25 Apr 2008

Comenatrii:0 |

Lumina Invierii
Anul acesta m-am gandit foarte mult la sarbatorile de Pasti, la semnificatia lor. Intr-o lume sceptica, plin de compromis si schimbare, avem nevoie de ceva stabil: credinta. Zilele trecute dicutam despre subiectul incins al ultimilor ani, generat de Codul lui DaVinci. In esenta, este vorba

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!