Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Blogul catarhic

adaugat pe 30 Iul 2008

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba (asa si trebuie sa fiu) si realizez multe si repede. Ceea ce e ideal: eficienta maxima :). Vad ca m-am reapropiat de blog, ca atare m-am uitat sa vad in ce momente am scris cel mai mult. Raspunsul e simplu: cand nu mi-a fost bine. Este cat de poate de adevarat ca starile sufletesti ca tristetea, nostalgia, dorul etc (pentru a nu dramatiza prea mult) genereaza creatia. Poate asa se explica faptul ca marii autori au avut vieti nefericite (nu am gasit niciun exemplu elocvent de artist genial care sa fi fost fericit). Probabil ca tocmai aceasta nefericire - un sacrificiu pentru umanitate, a fost necesara ca noi astazi sa ne putem bucura de niste opere marete. Sa nu se inteleaga ca as indrazni sa ma alatur marilor genii creatoare (Doamne fereste!), ci doar ma leg de faptul ca starea de creatie este generata de sentimente triste. Probabil ca atunci cand suntem fericiti nu avem timp si nici rabdare sa impartasim asta. Suntem atat de egoisti incat tinem pentru noi. Si e valabil si pentru mine. Nu am scris nici un singur post in care sa fi povestit ceva care m-a facut fericita (si de cand scriu blogul, slava Domnului ca au exista si momente din astea, nu multe, dar importante…). Inexplicabil?! Ei bine, nu… doar previzibil. Cand esti fericit, uiti ca lumea exista, vorba jurnalistilor: good news is no news. Asa si aici: happy moments are not to be posted, la care completez eu, they have to be lived. Alt aspect interesant: am postat in ultima perioada foarte multe articole in categoria “personale”… Continuarea pe www.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

14 Sep 2007

In ce nu mai credem... ce nu mai dam....
Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva

18 Sep 2007

Rock my soul
Zilele astea faceam o lista cu panaceele pentru durerile sufletesti. Cea mai remarcabila descoperire din lista nu este nici pe departe un secret… muzica. Nu sunt o cunoscatoare, dar imi permit sa-mi dau cu parerea la nivel amatoristic. Astfel ca m-am uitat in fisierele muzicale sa v

20 Sep 2007

Ce alegi atunci, mana dreapta sau cea stanga?
La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dr

03 Oct 2007

Maya II
Uneori nu avem curaj sa dam la o parte valul de iluzie in care ne ascundem. Ceea ce simtim nu e totuna cu ceea ce spunem. Uneori circumstantele ne determina sa ne ascundem si sa izolam sentimentele autentice de teama unor consecinte nefaste. Ne ascundem de societate, de normele ei, ne asc

09 Oct 2007

De ce exista"existenta"?
Cobori uneori treptele necunoscute ale abisului incercand sa-ti explici ce este dincolo... Te intalnesti cu sunetul asurzitor al umbrelor si simti sufletele frematand in canopele anticilor Uimit privesti la dansul lemurilor ce te cuceresc in intuneric si te intrebi adesea De ce ?,.... De
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.