Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Bal mascat pe net

adaugat pe 06 Iul 2007

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa ajung la o concluzie cat de cat m-am intrebat: cine sunt cu exactitate? Ceea ce vad in oglinda personala, ceea ce vad ceilalti, ceea ce vreau sa le arat. Mai precis suntem un caleidoscop: suntem toate variantele de mai sus si multe altele. Unora la aratam o imagine, altora alta. Nu sunt imagini fundamental diferite, pentru ca s-ar ajunge la patologic. Sunt doar USOR diferite, in limita unei convietuiri sociale normale. Atunci, este clar ca si rolurile noastre de pe net sunt compatibile cu acest caleidoscop. Mai mult, uneori suntem mai autentici pe net decat in viata reala. La umbra anonimatului, a absentei contactului face to face cu ceilalti, ne simtitm bine. Neatacati, suntem mereu in discutie cu noi insine si totodata cu eurile tot atat de autentice ale celorlalti. Nu spun ca netul nu indeamna la "inselaciuni": unii, manati de de un psihic labil isi vor lua alte identitati sau vor tinde sa refuleze toate frustrarile pe alti Internauti.Oricum nu voi vorbi de lucruri triste, probabil le stim cu totii. Netul e o ocazie de eliberare a sineului si o poarta spre mai multa sinceritate in relatiile cu ceilalti. De mai multa comunicare si impartasire. Oare omenirea se va bucura de aceasta sansa? Cred ca se reintoarce momentul meditatiei, dar de aceasta data in "mai multi". Vorbim cu toti despre fericirile si tristetile noastre, ceilalti sunt spectatori la intamplarile din viata noastra... doar ca sunt spectatori cu masti. Teatrul s-a schimbat: scena nu exista, o imaginam noi, actorii au masca, dar au si spectatorii. Nu le mai putem vedea mimica, trebuie sa credem ceea ce afiseaza ei, constient. Publicul are libertarea de a construi un dublu discurs: cel din mintea sa si de pe chipul sau, pe care si-l comunica in intimitatea sa fara retineri si cel afisat pe net. Exista doua variante posibile: fie cele doua discursuri sunt compatibile, fie nu (expriamam altceva decat gandim). Probabil acesta este marele mister: Mastile nu ne impiedica sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne revelam celorlalti, ci doar sa ne re-cunoasca Eul nostru public uneori. Zic uneori pentru ca de  cate ori nu am dat adresa blogului prietenilor? Sa ne cunoasca, sa afle lucruri ce nu se spun... Situatia imi evoca acel inger cazut ce nu si-a dezvaluit identitatea pana nu a putut sa zboare din nou. El comunica permanent iubire, dorinta de a avea un viitor comun cu cea care-l salvase, fara sa-i spuna ca el e de alta natura si ca va veni ziua in care va pleca. Sau i-a spus prea tarziu... Balada foarte frumoasa nu poate decat sa genereze un discurs dublu compatibil - lacrimi de emotie scrise si traite: http://www.youtube.com/watch?v=IpphHKNBFGg&mode=related&search= Cine vrea, sa asculte si varianta originala, de pe album...

Alete insemnari din blog

06 Nov 2007

Drumuri in desert
Exista trei posibilitati de a continua drumul: Prima este a piticilor. Ei vor merge din fantana in fantana si vor avea iluzia ca viata lor este una fericita, ca au trecut inca o zi si ca in toate celelalte se va intampla la fel pana la sfarsit. A doua este cea a oamenilor “obisnuiti&

23 Sep 2007

Posibil? Dincolo de aparente
La început traiau pe pamânt fiinte androgine. Aratau ca doi oameni lipiti spate în spate: doua femei, doi barbati sau un barbat si o femeie. Acestia detineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinita a androgin

16 Oct 2007

Tenebre
Am revenit la ceea ce inseamna intunericul si lumina, binele si raul… Negarea negatiei… Antinomiile se neaga reciproc. Intunericul precede geneza, aparitia Luminii. Nu este prin excelenta negativ, ci din contra permite nasterea pozitivului. Iisus se naste in miez de noapte. N

14 Sep 2007

In ce nu mai credem... ce nu mai dam....
Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva

18 Apr 2008

Iubire in stele
Am plecat in 12 stele Sa caut iubirea… M-am imbarcat pe Argos Sa gasesc dragostea pretioasa, Berbecul cu lana de aur. Cand am ajuns, M-a rapit un semizeu, Ca Zeus sub chip de Taur, Pe Europa. Si am devenit de nedespartit Ca Gemenii Castor si Polux… Am ajuns amandoi Pana la Tr