Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Armagheddon

adaugat pe 08 Oct 2007

Cu ajutorul comentariilor ajung la "iluminare": in viata pentru a avea ceea ce vrei trebuie sa lupti. Oare cati putem lupta si pana unde? Mai ales cand lupta pare a deveni zadarnica, atunci cand nu mai gasim resurse interioare si motive, ne aflam in impas. Zicem "nu mai vreau si nu mai pot, STOP". Devine dificil sa ne mobilizam si pierdem. Nu am a povestesc cum am pierdut eu dupa trei sferturi de drum parcurs (cel putin asa simteam la caest moment) si acum cand incerc sa reiau firul, ca Hansel si Gretel, imi e greu, nu-l mai gasesc, ma impiedic de fiecare pietricica ce ar trebui sa ma aduca mai aproape de rezolvare.Daca vreau mai mult? Nu tine numai de mine. De fapt asta a fost mereu o scuza buna pentru a nu face ceva. De ce nu ar face celalalt? De ce nu m-as ascunde dupa diverse clisee, stereotipii, prejudecati cand vine vorba de a asculta glasul intuitiei si sentimentelor? De ce nu as zice m-e teama sa acionez pentru ca altii vor zice "nu stiu ce", altii vor crede, si mereu altii... Nu m-am intrebat ce as zice eu, ce as simti eu, ce as crede eu. Am renuntat la lupta cand nu era cazul, si regret. Acum de abia imi dau seama ca e mai greu sa traiesti cu o infrangere voita, umilitoare, decat cu rezultatul pe care ti l-ar fi oferit destinul. SI evident ca vreau INCA mai mult? Oare cine nu vreau? Atunci am crezut ca ma pot multumi cu putin, ca nu cumva sa deranjez o ordine prestablita, aparent imuabila. Mi-am zis ca renunt la tot, doar doar sa nu mi se reproseze vreodata ceva. Si complacandu-ma intr-o situatie ne facem ca nu e ceea ce e... am ajuns sa raman cu regretele.Ramane de vazut ce mai pot face! PS: Am fost critica azi cu mine, pe semne am inceput bilantul anului acestuia... www.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

14 Sep 2007

In ce nu mai credem... ce nu mai dam....
Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva

05 Iul 2008

Ce e in noi? I
Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata d

14 Oct 2007

Fii totul (Romanta indiana)
În tine-mi pun toata speranta Si-ti zic: - De-acum pentru mine fii totul, Iar eu Voi fi pentru tine acelasi ateu, Ce-afara de tine nu crede-n nimic. Fii totul…Romanta fara muzica (Ion Minulescu) Nimic mai frumos decat aceste versuri… pentru a inaugurarea noului locsor d

19 Sep 2007

Despre Ingeri si Karme
Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii,

16 Sep 2007

Karmice
Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem