De-a viata si de-a moartea
 
„ ia de la fiecare doar cat poate sa dea si da fiecaruia doar cat merita. ”
by: catalina_hetel
 

Ma plictisesc de viata mea

adaugat pe 12 Dec 2009

Am auzit zilele acestea o intrebare “serioasa”: Cum sa nu te plictisesti? La intrebarea asta se astepta si un raspuns, iar mie imi trecea prin cap doar “da’ de ce”?Adica de ce sa nu te plictisesti de ceea ce faci? Daca ceea ce faci nu te satisface, daca nu ai nici un fel de placere atunci cand te trezesti de dimineata, de ce sa nu recunosti simplu ca nu mai vrei, sau ca te-ai plictisit.In acest context plictiseala imi aduce aminte de adolescenta cand nu prea aveam nimic de facut, cand cautam lucruri care sa imi placa si cand nu faceam nici in ruptul capului ceva care sa nu imi placa. Este adevarat ca daca m-ai fi intrebat atunci, as fi spus ca ma plictisesc foarte tare, dar aveam atat de mult timp sa ma gandesc la mine, la oameni, la viitor.“Oamenii mari”, nu prea se mai plictisesc, ei au timpul ocupat cu ceva. Mi se pare ca in acest moment, a fi “serios”, a fi “adult”, inseamna a fi tot timpul preocupat, ocupat cu cate ceva, cu multe lucrari pe cap, cu probleme, cu dead-line-uri, cu telefoane care suna, fara timp de “prostii”. Cautam ca si timpul liber sa le fie “organizat”, sa nu piardem timpul, sa avem concedii bine organizate, team-building-uri al caror scop nu poate fi doar simpla ridicare a unor probleme, aparitia unor intrebari de multe ori mai valoroase decat raspunsul, ci avem nevoie musai de solutii, de rezultate. Oamenii zilelor noastre fug de plictiseala. Cauta sa faca tot timpul ceva, cauta “sa isi umple timpul”, cauta “sa nu piarda timpul”, nu isi permit sa rateze vreo secunda care sa se scurga inutil.Plictiseala cred ca are partile ei bune si partile ei proaste. Daca incepi sa te plictisesti inseamna ca ceva clar nu merge bine. Partea buna este insa ca psihicul tau mai are putere sa iti spuna asta, ca nu este ingropat de actiune si de acesti “trebuie sa” care ne guverneaza viata. Plictiseala este semnalul de alarma care iti spune ca este nevoie sa mai cauti cate un sens, sa te mai intrebi cine esti si ce cauti si mai ales de ce faci ceea ce faci. Si daca raspunsul este “pentru ca asa trebuie”, atunci asta ar fi inca un semnal de alarma.Am intalnit multi oameni care fac doar “ce trebuie”, cand “trebuie” si care se straduiesc sa faca totul bine sau “cum trebuie”. Viata lor este o adunare de reguli pe care le respecta. Am nebunia constanta de a intreba oamenii nemultumiti de vietile lor, care este cea mai nebuneasca dorinta pe care au avut-o in copilarie. Raspunsurile sunt incadrabile in cateva categorii: vroiam sa fiu artist, aviator, explorator, sa fiu bogat, sa calatoresc. Intrebarea mea este apoi: ce ati facut pentru aceasta dorinta? Majoritatea oamenilor zambesc ingaduitor si emit clisee gen ”realitatea e altceva decat visul” sau “nu faci intotdeauna ce vrei”. Acesti oameni imi par straini in viata lor, de multe ori nu s-au resemnat cu realitatea dar nici nu au avut curajul sa faca o nebunie. Pe aici pe undeva apare plictiseala, frustrarea, supararea.Dintre toate acestea, plictiseala iti spune ca este momentul sa incepi sa vezi, sa traiesti, sa iti pui intrebari fara raspuns, sa treci peste realitate si obligatii si sa te gandesti la tine. A te gandi la tine nu inseamna sa fii egoist ci doar sa iti cauti si sa iti gasesti echilibrul, sa te gandesti de ce faci ceea ce faci sa ai curajul sa faci din cand in cand cate o nebunie si sa accepti ca uneori chiar si lucrurile rele sau nereusitele fac parte tot din viata ta si ii dau consistenta.Nu stiu cum sa nu te plictisesti de ceea ce faci, dar stiu ca daca te iubesti si te respecti pe tine insuti, ii vei iubi si respecta pe cei din jur si atunci nu ai cum sa te plictisesti de viata ta. Si vei gasi mereu cate ceva frumos in orice, iar cand nu gasesti, ai puterea de a schimba ce nu iti place. Asa, pentru ca meriti!

Alete insemnari din blog

25 Ian 2010

Agresivitatea intre rau si bine
Agresivitatea este o componenta normala a devenirii noastre psihologice si a cresterii noastre. Agresivitatea ne ajuta sa cerem ce ne dorim, sa ne afirmam, sa ne facem simtita prezenta, sa refuzam, sa “facem” in general. Lipsa agresivitatii duce la comportamente pasive, la non

20 Dec 2009

Feminitate si maternitate
Pe langa latura sociala si componenta medicala, maternitatea are si o latura profunda, inconstienta. Nasterea unui copil este un moment magic din viata unui cuplu. Insa maternitatea cu toate implicatile ei, nu incepe odata cu nasterea copilului ci inca de la conceptie, cu tot ce se exprima

17 Dec 2009

Aniversare de carton
  Am fost la o aniversare intr-un cunoscut loc unde se fac petreceri pentru copii. Micutii, care iau intotdeauna partea buna a lucrurilor, s-au distrat, parintii au cheltuit bani, fapt care i-a facut sa se simta parinti buni, adultii au socializat la o cafea, totul a fost perfect.&nbs

04 Ian 2010

Abandonul ca mod de viata
Copiii adoptati sunt la originile lor copii abandonati. Pentru ca dupa lunile certe in care au trait intr-o singura fiinta si cu o singura respiratie, alaturi de o mama, odata cu nasterea, ei nu o mai regasesc. Oricine ar fi langa ei si oricata caldura ar simti, acesti copii traiesc sentim

20 Dec 2009

Scrisoarea unei femei
Am primit aceasta scrisoare si imi cer scuze celei care a scris-o ca am ales sa o public mai departe. Dar cred ca drama ei, neinteleasa nici macar de ea insasi, poate sa schimbe ceva. Cred ca citind aceasta scrisoare din exterior, multe dintre femeile care din vinovatie si din lipsa propri
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.