De-a viata si de-a moartea
 
„ ia de la fiecare doar cat poate sa dea si da fiecaruia doar cat merita. ”
by: catalina_hetel
 

Copiii care supravietuiesc

adaugat pe 12 Ian 2010

Nu am intalnit nici un parinte care sa isi propuna deliberat sa faca rau copilului sau, dar cate oare din comportamentele parintilor nostri sau ale noastre ca parinti isi vor pune amprenta asupra adultului de maine. Discutiile cu adolescentii m-au facut sa ma gandesc ca de multe ori, parintii pot creste excelent un copil mic, dar nu mai fac fata cresterii unui adolescent, care are nevoie sa fie copil si adult in acelasi timp, sa fie ocrotit si sustinut dar si lasat liber. In aceste cazuri, parintii pot dezvolta o atmosfera de agresivitate si ostilitate fata de copilul care devine adult, incercand sa “tina lucrurile sub control” va ignora nevoile copilului devenind abuzivi.  Din punct de vedere emotional copilul incearca sa satisfaca expectatiile adultilor, “sa intre in sistem “. Doreste sa-l multumeasca pe adult pentru a fi iubit si acceptat. Alti copii, din contra, pot fi agresivi si foarte agitati, au rate ridicate ale anxietatii se tem mereu sa nu greseasca. Sunt ostili si au o gresita parere despre sine.  Mediul familial cel care ar trebui sa ofere ingrijire si sentimentul de securitate poate deveni tocmai mediul care este ostil copilului si unde acesta este agresat. Apare astfel inevitabil un sentiment de nesiguranta, o imagine de sine negativa, o dezvoltare inhibata si o multime de probleme legate de ego.   Putem vorbi si despre o depresie a copilului care apare atunci “cand se supara parintii”. De asemenea, se vorbeste si despre “agresivitatea copilului nascuta din agresivitate” si despre o identificare cu agresorul, aparuta mai ales la baieti. In grupul sau si in viitoarea sa familie, exista sanse ca baiatul provenit dintr-o familie in care exista un tata agresiv si abuziv sa urmeze acelasi drum, identificandu-se inconstient cu “cel mai tare”, devenind de data aceasta el cel mai tare, razbunandu-se pe ceilalti pentru perioadele in care se simtea slab si neajutorat. Aceasta este explicatia cazurilor de violenta familiala in care trebuie studiata istoria celui care este agresiv, precum si a cazurilor numeroase de violenta in “bande de cartier”, formate in special din tineri care cauta in aceasta forma de asociere siguranta fizica pe care nu o au acasa si un statut de “persoana respectata”, o implinire a egoului care nu a putut avea loc in mediul familial frustrant.   In alte cazuri, agresivitatea este interiorizata, autodistructiva, copilul devenind deprimat, pasiv, retras, avand de multe ori un comportament suicidal.   Imaginea de sine se construieste la fiecare dintre noi in stransa legatura cu perceptia noastra fata de parinti. Atunci cand copilul creste iubit si respectat, el va dezvolta o imagine de sine pozitiva, stima de sine, dar atunci cand acesta este abuzat, cand simte ca nu este iubit, ca "nu este bun", ca este “responsabil de tot ce se intampla rau” si imaginea de sine a copilului are de suferit. Acesta se simte “bun” si “valorizat” doar cand crede ca indeplineste asteptarile parintilor. Rolul sau primordial acesta. Nimeni nu se ocupa de el. Imaginea de sine devine, astfel, distorsionata si negativa. Lumea sa interioara este umpluta cu ganduri negre despre sine si despre lume.   O mare parte din energie, copilul si-o cheltuieste pentru a intelege situatia in care se afla. In special in cazurile de agresiune, copilul va simti acut ca poarta intreaga vina si isi asuma pastrarea secretului din loialitate fata de parintele sau care nu are nici o vina si care “il iubeste”. Copii cunosc ceea ce trebuie sa ascunda (cazurile de abuz de drog, de alcool, abuz sexual, violenta fizica etc.) intrand intr-un conflict valoric cu ei insisi. Stiu ceea ce este rau si stiu ca acest rau trebuie sa-l ascunda. Si mai rau este ca in anumite cazuri cand totusi copilul sesiseaza altor adulti situatia nu este crezut, este tratat cu neancredere si cu respingere si convins inca o data ca el este cel care greseste.   Un mare numar dintre copiii sunt “copiii care supravietuiesc”. O anumita combinatie de factori si de circumstante duc la aparitia unor cazuri in care copilul se transforma untr-un adult normal care isi creste copiii intr-o atmosfera calda si iubitoare. Terapia are un efect benefic in schimbarea atitudinilor copilului fata de lume si fata de societate. Acesti copii se dovedesc a fi “vaccinati impotriva stresului”. Sunt cei care dezvolta relatii afectiv-suportive cu un adult din afara familiei care le ofera siguranta si caldura. Scoala sau o alta activitate extrafamiliala sunt locuri in care copilul se simte ocrotit, aparat si in siguranta. Descopera un mediu “sanatos”, “normal”, in care nimeni nu il abuzeaza, unde adultii il apreciaza si il valorizeaza. Aici se simte bine si isi dedica energia activitatilor acestor locuri. Acesti copii au sanse sa sparga cercul vicios familial, au sanse sa aiba o viata normala.   Alti copii, in aceeasi situatie devin confuzi. Diferenta intre cele doua categorii de copii este data de temperament, de abilitati fizice, de vitalitate, de sensibilitate, de creativitate, de capacitate intelectuala. Aceste abilitati pot fi constructive sau distructive. Copilul poate sa “scape” de acasa printr-o dezvoltare psiho-intelectuala pozitiva sau dimpotriva, printr-un comportament autodistructiv, agresiv.   Comportamentul agresiv si autodistructiv este sesizat in primul rand prin prisma unor reactii comportamentale: agitatie, tulburari nervoase, crize,distrug jucarii, intra in conflicte dese cu ceilalti copii, sunt singuratici si distanti. Adultii afirma ca un astfel de copil “ii aduce in pragul nebuniei”, fara a cauta explicatii acestui comportament. Se formeaza, astfel, un cerc inchis al violentei in familie, parintele si copilul raspunzand prin violenta violentei celuilalt. Crescand copilul, agresivitatea creste si ea, imbracand noi forme. Din nimic, dintr-o privire, se pot naste reactii extrem de violente. Agresivitatea este de fapt, in acest caz, o forma de aparare, dar aceste cazuri sunt cele care se vor imtalni mai tarziu in cazuistica infractiunilor cu violenta.  Reactiile copiilor si strategiile acestora de a face fata situatiilor frustrante imbraca forme complexe. Chiar reactile parintilor la strategia copilului pot intari un comportament sau altul. Copilul poate fi “eroul”, cel care se descurca, cel care este un ajutor de incredere, este valorizat pozitiv, el simte ca indeplineste asteptarile celor din jur si reactioneaza in continuare in acelasi sens. Chiar daca ii este greu, va supravietui si va putea sa isi construiasca o viata buna. Copilul poate fi insa privit si ca un “tap ispasitor” al tuturor intamplarilor nefericite din familie. Venit pe lume nedorit, sau dorit dar fara a indeplini asteptarile parintilor (in functie de sex, de infatisare, de sanatate, de inteligenta, decreativitate, de cumintenie) copilul este deci cel “vinovat” daca mama si tata nu se mai inteleg, daca in casa nu sunt bani sau pentru oricare alta problema fie ea minora sau complexa. Copilul va cauta, in acest caz, valorizare in afara familiei. In cazurile fericite, copilul se ataseaza fie de un adult din afara familiei, fie de mediul scolar, reusind sa-si propuna scopuri constructive, pozitive. Dar in alte cazuri, copilul este atras de “gastile de cartier”, de secte religioase sau de alte categorii de grupari care ii pot oferi valorizarea pe care nu o obtine in cadrul familiei. Neglijarea copilului il face fie sa fie retras, sa aiba slaba incredere in sine si in ceilalti sa nu caute relatia cu ceilalti si nici compania cuiva sau, in alte cazuri, copilul doreste cu ardoare sa se faca remarcat si se abate pe calea deviantei, cea care te aduce in atentie cu eforturi minime: prostitutie, drog, alcol. Devianta comportamentala poate aparea si din lipsa valorilor. Unui  copil neglijat nu I s-au transmis valori si nici interdictii, a crescut luand din mediu ceea ce a fost mai simplu si mai “de efect” pentru el. 

Alete insemnari din blog

22 Ian 2010

Viata si noroc
In copilarie, invatam sa cunoastem realitatea cu ajutorul povestilor si al basmelor. In povesti se poate orice, oricat de repede. Peste noapte, Cenusareasa devine printesa, dovleacul devine caleasca intr-un moment, iar un biet orfan ajunge sa stapaneasca un regat, ajutat de un motanel recu

25 Ian 2010

Agresivitatea intre rau si bine
Agresivitatea este o componenta normala a devenirii noastre psihologice si a cresterii noastre. Agresivitatea ne ajuta sa cerem ce ne dorim, sa ne afirmam, sa ne facem simtita prezenta, sa refuzam, sa “facem” in general. Lipsa agresivitatii duce la comportamente pasive, la non

20 Dec 2009

Scrisoarea unei femei
Am primit aceasta scrisoare si imi cer scuze celei care a scris-o ca am ales sa o public mai departe. Dar cred ca drama ei, neinteleasa nici macar de ea insasi, poate sa schimbe ceva. Cred ca citind aceasta scrisoare din exterior, multe dintre femeile care din vinovatie si din lipsa propri

12 Dec 2009

Ma plictisesc de viata mea
Am auzit zilele acestea o intrebare “serioasa”: Cum sa nu te plictisesti? La intrebarea asta se astepta si un raspuns, iar mie imi trecea prin cap doar “da’ de ce”?Adica de ce sa nu te plictisesti de ceea ce faci? Daca ceea ce faci nu te satisface, daca nu ai

20 Dec 2009

Feminitate si maternitate
Pe langa latura sociala si componenta medicala, maternitatea are si o latura profunda, inconstienta. Nasterea unui copil este un moment magic din viata unui cuplu. Insa maternitatea cu toate implicatile ei, nu incepe odata cu nasterea copilului ci inca de la conceptie, cu tot ce se exprima
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.