Confesiunile unui om normal
 
„ the rest is still unwritten! ”
by: personne
 

Mi-am jurat ca nu-mi va pasa.

adaugat pe 27 Ian 2008

    Azi dimineata,la ora 5,a murit. Aseara era bine,toata lumea credea ca-si va reveni. A murit cu doua zile inaintea zilei  lui de nastere.    Dar,ca sa fiu mai precisa,am jurat ca nu voi  varsa o lacrima. Pana acum,de cand am aflat vestea ,am resusit sa nu plang. De fapt,cel putin pana acum,nu mi-a venit a plange. Nu cred insa ca voi reactiona la fel atunci cand il voi vedea.       Simt insa o teribila stare de sfarseala interioara,de oboseala, resemnare.Nu pot descrie ceea ce simt.Nu mi-am imaginat niciodata ca va fi etern,simt doar ca dupa ce am avut puterea de a opri raul pe care mi-l facea,de a ma indeparta de el,acel rau se si destrama,la modul fizic.     De fapt,nu era atat de rau. Sau poate ca ceea ce facea el nu intra in notiunea a ceea ce altii mi-au aratat ca este rautatea adevarata(viclenie,venalitate,minciuna,premeditare). Ei bine,el nu se putea mandri cu niciuna dintre calitatile pe care le-am enumerat in paranteza.    Era doar un om pentru care existenta mea era cel putin indiferenta,desi se afla in postura de a-i pasa. Era inca unul care credea ca existenta mea este un accident care a modificat in mod esential existenta unui om de care lui ii pasa mult.      In definitiv,nu-l urasc. Intr-un fel aparte,ma doare disparitia lui. Ma doare modul in care a murit,la mare distanta de locul care a insemnat leaganul existentei lui. A murit ca un copil,speriat,dispus sa faca orice pentru a se agata si de ultimul fir de viata.A murit dorindu-si sa fie acasa la el,a murit fara sa i se ofere sansa de a spune un ultim cuvant,si nu conteaza cum,dar daca moartea ar putea fi,prin absurd,considerata "fericita",a lui a fost una nefericita.    Nimeni nu este etern. Extrem de putine lucruri conteaza cu adevarat in viata. Pacat ca sunt atat de putini cei care constientizeaza aceasta,pacat ca eforturile de a-i face sa inteleaga ca isi irosesc clipe pretioase din viata cu activitati care ii umplu de rusine. Pacat ca isi gasesc puterea de a rade si de  se bucura de niste fapte care ,de fapt,ii amplaseaza pe ei in sfera ridicolulul,a jenantului,snobismului si a desuetului.      Revenind la el....sunt trista. Si singurul regret pe care il am este acela ca nu l-am putut face sa-i pese,acela ca nu am putut fi asa cum sunt toate celalte familii.     L-am iubit. Daca nu l-as fi iubit,nu mi-ar fi pasat de nimic din ceea ce facea. Doar ca am fost nevoita,la un moment dat, sa accept ca nu este un sentiment la care mi se raspunde si sa-mi vad mai departe de viata mea.      Regret ca nu mi s-a dat ocazia sa fim asa cum ar fi trebuit sa fim. Acum insa s-a dus,si nimic nu mai poate fi schimbat.      
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,09
(258 voturi)
1046 vizite

Alete insemnari din blog

24 Ian 2008

Comenatrii:0 |

I made my bed and i sleep like a baby
http://www.youtube.com/watch?v=fwc5YSAc-7g&feature=relatedForgive, sounds goodForget, I’m not sure I couldThey say time heals everythingBut I’m still waitingI’m through with doubtThere’s nothing left for me to figure outI’ve paid a priceAnd I’ll keep

16 Feb 2008

Comenatrii:3 |

Reciprocitate

21 Ian 2008

Comenatrii:1 |

Taina fericirii...
"Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete TAINA FERICIRII de la cel mai intelept dintre toti oamenii. Baiatul a umblat 40 de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel,in varful unui munte. Acolo traia Inteleptul pe care il cauta.In loc sa se intalneasca cu cu sfant,erou

17 Ian 2008

Comenatrii:1 |

Tabula rassa
 Adevarul e ca imi trec destul de multe prin minte acum,in momentul in care imi postez,pentru prima data,un mesaj pe un blog. Mi se pare destul de bizar faptul ca m-a atras aceasta idee,cu atat mai mult,cu cat de cateva ori am incercat sa-mi tin un jurnal personal,si niciodata nu am r

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!