Fericirea are gust de savarina, într-o cofetarie mica ; ti se strecoara în piele o data cu caldura din aburii unui expresso, îti mângâie mâinile înghetate proaspat scoase din manusi… fericirea arata asa, lumina simpla din spatele unor ochi prea obositi, ce mai conteaza de când n-am dormit… fericirea se insinueaza la primele ceasuri ale diminetii prin camere de hotel cu perdele albastre, îti zâmbeste suav si înselator, se amesteca cu asteptari si muzici si glasuri de prieteni, cu miros de proaspat… fericirea cauta pasii facuti intentionat în zig-zag pe neaua moale… si nu te lasa sa scapi… fericirea se serveste în portii mici, la amiaza, în aceeasi cofetarie uitata dintr-un orasel mic si nins… cu clinchetul cristalin al lingurii mici, când o lovesti de farfurioara mica din cofetaria mica… toate par atât de mici în amintire, mai putin proportiile dezastrului. Cel mai frumos pe care l-as fi putut trai vreodata, cu ochii translucizi de oboseala.