imi apartin doar mie,nu sunt a nimanui,puterea mea e-n mine si nu in alta parte...degeaba strig...spre cerul...care-i al nu stiu cui,degeaba vreau raspunsuri din pagina de carte...nu vreau sa-mi plang de mila,desi o fac mereu.e viata asta scurta pe care n-am sa pot...s-o cumpar azi cu banii murdari din jurul meu...si nici cu diamante sau chiar aurul tot.nu stiu de unde vin si nu voi sti vreodata,caci sunt a nimanui...a mea inca mai sunt...de mana ieri ti-am strans-o,credeam ca niciodata,nu vei avea puterea sa ma ranesti prea crunt.tot rascolind prin ganduri gasesc o groapa-n care m-ai aruncat zambindu-mi,de parc-am fost gunoi...uita-i tu deodata ca-i stat la masa-mi mare?de ce acum ma tarai prin lacrimi si noroi?iertat sa fi de mine..eu,cea a nimanui..si-n clipa cea din urma sa nu uiti c-am existat!asa cum stii ca totul are un loc al lui in viata asta care pe toti ne-a acceptat...