un pas inainte, doi inapoi

lucrul cu adevarat criminal e sa faci o persoana sa creada ca e unica pe care o vei iubi vreodata

Azi e ziua mea

04 Iul 2008
Azi e ziua mea. 25 de ani. Imi place sa fie ziua mea. Cui nu-i place?! an de an, ce astepti mai mult decat Craciunul si ziua ta?! Toata lumea te pupa, iti zambeste, primesti cadouri, mergi la betii cu prietenii...te suna toti cunoscutii, rudele, indivizi cu care n-ai mai vorbit de muuulta vreme (nici nu mai credeai ca au numarul tau de telefon). Totusi n-am chef de ziua mea...azi! Doua motive...primul motiv este lipsa bunicului meu. De doi ani nu mai e ca sa ma imbratiseze, sa ma traga de urechi (nu stiu de ce facea asta, dar era haios), sa ma pupe si sa-mi zica ca sunt bulgarasul lui de aur. cine n-a fost crescut de bunici nu poate intelege dorul pe care il ai cand tataia sau mamaia nu mai sunt. deci mi se pare un mare fasss ziua mea fara bunicul meu.al doilea motiv e varsta. 25 e naspa. te apropii de 30 cu pasi repezi si la 30 e si mai naspa. toata lumea ma intreaba: cand te mariti?! daca la 22, 23, 24 ma intreabau si eu zambea superiorisim, aruncand un "sunt prea mica, mai 'ncolo", acuma ce sa mai zic?! toti ma avertizeaza ca e cazul sa devin persoana responsabila cu viitorul meu. si eu parca as vrea sa ma marit, asa la prima impresie...sa fiu in randul lumii, cum se zice. dar cand ma gandesc ce m-ar astepta, gatit zilnic, curatenie zilnica, rutina zilnica a cuplului casatorit (care e diferita de rutina zilnica a cuplului necasatorit), aparitia copilului sau copiilor, disparitia individualitatii si aparitia depresiei...parca nu mai astept cu atata speranta INELUL.  

Alete insemnari din blog

in fiecare an imi propun ca in vara urmatoare sa merg oriunde numai pe litoralul nostru NU. si tot acolo ajung…preturile sunt enorme, servicile deplorabile, te umpli de nervi si numai concediu reusit nu se pot numi cele cateva zile pe care le petreci la mare, la noi. cu toate acestea, vara

departe de mine gandul de a judeca din punct de vedere moral daca e bine sa fii amanta sau nu.ma deranjeaza insa sa aud cat de nefericite se considera cele care au acest statut. sau mai degraba si l-au dobandit cu manutza lor. cum sa te consideri nefericita daca tu, de buna voie si nesilita de

la inceputul unei relatii, certurile sunt resimtite ca niste zguduieli din visarea in care te afli, ca niste caderi din al 9-lea cer. la finalul relatiei, certurile sunt tot atat de banale precum spalatul vaselor, calcatul sau chiar gatitul...ceva "nefericit" de la care nu poti sa te

intr-o relatie, poti fi vreo clipa linistita si sigura ca cel de langa tine iti este fidel? stiu barbatii ce inseamna loialitate? ok, stiu faza cu increderea, ca daca nu exista incredere intr-o relatie, atunci mai bine te retragi...dar practic, cum se aplica? zici, bai baiete eu am incredere in

 De curand, am aflat ca ma confrunt cu probleme generate de aceasta glanda. Nu prea stiu multe, decat ce-am aflat de pe internet. Merg la analize si voi vedea care sunt problemele. Dar nu ma asteptam ca la 25 de ani sa am o astfel de afectiune. Unii zic ca Cernobil ar fi vinovatul, altii

Recomandari