Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Trenul

02 Apr 2007
      Cu trenul acesta am mers toata viata. Trenul acesta nu opreste în halte si nici în garile mari, în nicio gara de fapt... E un tren obisnuit, un personal. Un tren din-acela în care se urca oricine, fara a fi întrebat de bilet. Acel tip de trenuri în care lumea vorbeste tare si fumeaza în tacere, în care ferestrele se zguduie la pornire si nimanui nu îi este rusine sa stea cu picioarele pe bancheta din fata. Însa trenul meu este gol fiindca n-a oprit în nicio gara. Trenul meu nu are controlor si nici mecanic. Merge singur, de nebun, pe ce linie vrea, cât de repede vrea. Încurca celelalte trenuri, dar s-au obisnuit cu totii cu nebunia mea.      Îmi place trenul meu pentru ca ma lasa sa vad oamenii din mers. Vad batrâni asteptând cu privirea fixa, ca si cum asta ar fi facut toata viata, vad cupluri sarutându-se si râzând, imuni la asteptare si la lumea din jur, vad tigani cersind la oamenii în sacouri si ziar în mâna, parând surzi. Spre seara vad maturatoarele cum se sprijina de stâlpi si îsi povestesc una alteia telenovele si râd cu pofta. Vad copii. Unii copii îmi fac veseli cu mâna ca si cum asta ar fi facut toata viata. Si atunci le zâmbesc.       Îmi place sa vad lumea din mers.      Uneori ma plimb prin vagoane si pe colidoare si îmi place sa trag alarma, sa aud cum cedeaza firul si cum trenul pufaie indecis si se opreste. Îl împac si apoi porneste iar, scârtâind.      Am crezut ca sunt singura în trenul asta. Deja ma obisnuisem cu zgomotul rotilor si cu reflexia ochilor mei în geamuri. Dar, au tot început sa apara alti si alti calatori. Cred ca au urcat în timpul vreunei opriri isterice. Sau poate s-au urcat din mers.      Unii coboara, unii ramân în trenul meu. Ma întreb cei care ramân, de ce ramân? Si cei ce coboara, de ce coboara?

Alete insemnari din blog

       Aud soapte, aud povesti, aud ganduri, aud amintiri. Imi aud sentimentele cum se tanguiesc. Imi aud durerile trecute cum revin cu pasi desculti si murdari. Aud simfonii, aud taceri, aud ingeri. Mi-au innebunit peretii. Ei sunt de vina pentru tot ce aud. Au

       Privesc spre fruntea ta si simt o dorinta obsedanta sa-ti absorb toate gândurile, toate amintirile, toate cunostintele, tot trecutul, tot. Ce comori îmi ascunzi, iubitule? Ce lume porti în tine? Cât de mult mi-as dori sa ma pot

J'immerge mon coeur dans noncouleur J'ai reve que tu venais en arriere Languir d'amour pour toi, Le mot se plaint en pluie Les feuilles mortes Me font mal. Desormais, je reste ici Seule. Il fait du vent! Les feuilles tombent Le mot se plaint, Me fait du mal. Frappant aux portes

Sonora de saruturi, de perechi de imbratisari. Sonora de planset si de zbucium. Sonora de soare si de lume.De zumzet de culoare. Sonora de viata si de timp. Sonora de muteala si de metal. Sonora de tacere.Ma intrebPana

Daca spui adio, macar spune-l astfel incat sa-l simt si eu... "Adio." Minti, as vrea sa nu minti! Spune-mi, ce vrei? "Mint, as vrea sa nu te mint, nu vreau sa-ti spun adio. Nu mai pot sa plec." De ce? Am repetat de zeci de ori asta! Hai, acum ce faci? Dai

Recomandari