Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Trenul

02 Apr 2007
      Cu trenul acesta am mers toata viata. Trenul acesta nu opreste în halte si nici în garile mari, în nicio gara de fapt... E un tren obisnuit, un personal. Un tren din-acela în care se urca oricine, fara a fi întrebat de bilet. Acel tip de trenuri în care lumea vorbeste tare si fumeaza în tacere, în care ferestrele se zguduie la pornire si nimanui nu îi este rusine sa stea cu picioarele pe bancheta din fata. Însa trenul meu este gol fiindca n-a oprit în nicio gara. Trenul meu nu are controlor si nici mecanic. Merge singur, de nebun, pe ce linie vrea, cât de repede vrea. Încurca celelalte trenuri, dar s-au obisnuit cu totii cu nebunia mea.      Îmi place trenul meu pentru ca ma lasa sa vad oamenii din mers. Vad batrâni asteptând cu privirea fixa, ca si cum asta ar fi facut toata viata, vad cupluri sarutându-se si râzând, imuni la asteptare si la lumea din jur, vad tigani cersind la oamenii în sacouri si ziar în mâna, parând surzi. Spre seara vad maturatoarele cum se sprijina de stâlpi si îsi povestesc una alteia telenovele si râd cu pofta. Vad copii. Unii copii îmi fac veseli cu mâna ca si cum asta ar fi facut toata viata. Si atunci le zâmbesc.       Îmi place sa vad lumea din mers.      Uneori ma plimb prin vagoane si pe colidoare si îmi place sa trag alarma, sa aud cum cedeaza firul si cum trenul pufaie indecis si se opreste. Îl împac si apoi porneste iar, scârtâind.      Am crezut ca sunt singura în trenul asta. Deja ma obisnuisem cu zgomotul rotilor si cu reflexia ochilor mei în geamuri. Dar, au tot început sa apara alti si alti calatori. Cred ca au urcat în timpul vreunei opriri isterice. Sau poate s-au urcat din mers.      Unii coboara, unii ramân în trenul meu. Ma întreb cei care ramân, de ce ramân? Si cei ce coboara, de ce coboara?

Alete insemnari din blog

      Pe strada mea nu trece nimeni. De ce? Nu stiu. Mult timp m-am întrebat. Acum stiu de ce. Pe strada mea nu trece nimeni pentru ca nu am stâlpi care s-o lumineze. Mie nu-mi lipsesc pentru ca-mi stiu strada pe de rost. Unii, mai curajosi, s-au

Vreau sa facem schimb de locuri."De ce?"Pentru ca la tine e mai cald."Vino si stai pe genunchii mei..."Nu... Vreau caldura ta si sa simt cum e sa fii tu."Atunci eu am sa fiu tu?"Da. Si n-am sa ma iubesc deloc."Nici eu."...Hai sa schimbam inapoi."De

Te iubesc mai mult când esti trist."Te iubesc."Te iubesc mai mult când esti departe."Te iubesc."Te iubesc mai mult când taci."Te iubesc."Si

            Ma uit la ceasul de la calculator si vad !9:20, ma uit la ceasul de la mobil si vad 18:20. Imi spun ca ceva nu e bine. Caut pe net ora exacta si imi arata 19:23. Ma intristez pentru ca mai am atatea de facut si timpul trece

        Am aflat. Ce ai crezut? Ca n-am sa aflu? Ei bine... Am aflat! Acum stiu. Ce-am sa fac? Nu stiu. Deocamdata ma asez jos si plang. Putin. Apoi, nu stiu. Cred ca am sa plec. Nu, nu stiu unde, dar sa nu ma opresti. Auzi? Sa

Recomandari