Loveste-ma cu gandul tau, ataca-ma cu zambete si cu privire, sfarteca-mi pupila cu adancime, raneste-mi sarutul, raneste-mi tumultul, mangaierea si teama. Sufoca-ma cu pasiunea ta nebuna, arde-mi toata carnea, fara mila, fara retinere.

Sa fie asta Purgatoriul meu? Sa fi gresit oare atat de mult? Cum? Iubindu-te? Sunt naiva si inca am convingerea ca iubirea a ramas un lucru sfant, curat, albastru, transparent. Stiu ca ma mint. Iubirea e rosie, comerciala, data din mana in mana cu nerusinare, scapata pe jos si ciobita, calcata in

                                            Ploi,

       Eu toate fericirile le platesc. De fiecare data, inainte sa fiu fericita, sunt trista. Tristete venita din senin uneori. E ceva neinteles, dozata pe o perioada mai mare de timp. Tristetile mele se intind ca o maladie pe trupul meu, pe trupul sufletului meu.

Poetul minte. A mintit si ieri.El nu simte.El nu mai