Singura

Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

17 Apr 2007

Varul de pe perete e scorojit si murdar. Cândva a fost alb, acum nu mai e. Toate liniile curbate si feminine se unesc într-un singur perete. Are ochii întredeschisi. Ce culoare au ochii aceia? Cred ca nu îmi pasa pentru ca privirea mea coboara pe doua buze ca de prada, livide si carnoase. Stau lipite una de alta de când am venit. Sper ca nu vede ca ma uit la ea si ca... Da, uite, are si obrajii palizi. Poate sunt de portelan pentru ca în lumina asta sclipesc slab. Cred ca m-a vazut pentru ca se plimba nelinistita prin camera si umple cu parfumul ei toate crapaturile din pereti. Mi-a amortit gâtul tot privind-o. Am sa-mi misc numai ochii, cât s-o pot urmari. Se izbeste geamul, dar ea nici macar nu tresare, ramâne impasibila. Buzele tot lipite, sprâncenele tot încruntate. Ma foiesc în pat doar ca sa vad daca mai traiesc si daca mai aud. Da, nu am patit nimic, desi m-a hipnotizat. Nici macar nu e frumoasa. E absurda chiar. Trasaturile ei sunt dezarticulate. Da, uite cum se strâmba la mine. Ce fac eu aici pana la urma? A, da, stau singura. Stau singura si studiez fizionomia tacerii.

Alete insemnari din blog

Cris

Îmi dau seamaCâta nevoie amSa-mi tropai prin suflet.Cu ghete, cu cizmeCu picioarele goale,Cu iubire.Îmi dau seamaCâta nevoie amSa-mi desenezi în suflet.Cu negru, cu alb, Cu gri, Cu iubire.Îmi dau seamaCâta nevoie amDe tine.Cel ce-a inventat iubirea.Cel ce

Stiloul

StiloulStiloul scrie galbenStiloul scrie ftizicAlbastrul e nesigur Albastrul mi-a muritStiloul scrie albSi scârtâie-n delirDar albul mi-e murdarMurdar si stins, bolnav.Stiloul scrie palidÎn ritmul melodrameiSi foaia mi te plângeStiloul scrie sânge.Stiloul scrie

Intalnirea

Nu stiu ce ma determinase sa merg exact in acea zi, exact pe acea strada. L-am vazut de departe, si el m-a vazut pe mine. Ne-am recunoscut. Am continuat amandoi in ritmul initial al pasilor. Amandoi am fi putut coti brusc sau am fi putut trece

Obsesia copacului

Prin copacul acesta mi-am filtrat toate durerile. Prin trunchiul lui nu curge seva ci suferinta mea. De-atatea ori mergeam la el, ma asezam tacuta, ma rezemam tacuta, scriam tacerea mea. Apoi ii citeam si-l intrebam ce parere are. Copacul acesta mi-a

Aripi

Shh... nu trezi aripile din