Suflet ingenuu, gand candid
nu mi-a ramas decat cuvantul...
Mi-a fost dor
01 Apr 2007
Într-o seara a plecat. Ramasa singura, mi-am zis ca nu mai plâng. Si n-am plâns. Zilele se adunau în ochii mei. Dorul se aduna si umplea apartamentul. Peretii pareau ca se apropie si simteam cum ma tremura. De ce taceti? Ce-mi ascundeti? Se întoarce! Stiu ca se întoarce! Nu mai taceti, va rog! Ma speriati! Va rog... se întoarce...! Privesc peste umar spre usa care ramâne închisa. Mi-am spus ca poate ai uitat drumul înapoi, poate te-ai ratacit. Nu-i asa? Nu-i asa ca te întorci si de data asta?(...nuu....) E seara, e ploaie. Usa încuiata. Nu mai astept. "De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?" Pereti nebuni, vorbiti-mi iar. Va ascult. Mi-a fost dor.
Alete insemnari din blog
O vad atât de trista, tot mai trista. Sta mai mereu cu ochii în pamânt si ofteaza des. Îmi spune ca îl vede în fiecare barbat care trece pe lânga ea, îmi spune ca-si
Ochii mei. Ochii tai. Ochii
Fericirea.
Nu, n-a venit toamna. M-am inselat. Mi s-a parut. Da... E chiar soare si oamenii ies afara tot mai goi. E soare. Atata soare incat am uitat ca am umbra. Dar eu pot trai si fara umbra. Sa ai umbra inseamna sa nu fii singur. Eu sunt singura. Cu
Am chef sa ies pe balcon si sa
