Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Mi-a fost dor

01 Apr 2007
       Într-o seara a plecat. Ramasa singura, mi-am zis ca nu mai plâng. Si n-am plâns. Zilele se adunau în ochii mei. Dorul se aduna si umplea apartamentul. Peretii pareau ca se apropie si simteam cum ma tremura. De ce taceti? Ce-mi ascundeti? Se întoarce! Stiu ca se întoarce! Nu mai taceti, va rog! Ma speriati! Va rog... se întoarce...! Privesc peste umar spre usa care ramâne închisa.        Mi-am spus ca poate ai uitat drumul înapoi, poate te-ai ratacit. Nu-i asa? Nu-i asa ca te întorci si de data asta?(...nuu....)       E seara, e ploaie. Usa încuiata. Nu mai astept.      "De ce-ai plecat?       De ce-ai mai fi ramas?"       Pereti nebuni, vorbiti-mi iar. Va ascult. Mi-a fost dor.

Alete insemnari din blog

Daca spui adio, macar spune-l astfel incat sa-l simt si eu... "Adio." Minti, as vrea sa nu minti! Spune-mi, ce vrei? "Mint, as vrea sa nu te mint, nu vreau sa-ti spun adio. Nu mai pot sa plec." De ce? Am repetat de zeci de ori asta! Hai, acum ce faci? Dai

      Dintr-un instinct copilaresc cer ce nu mi se da, vreau ce imi e interzis, simt ce nu am voie, ravnesc ce mi se ascunde... Copil ce sunt si copil ce esti!       De ce ma

                                                  

Sa nu. Sa nu vii la intalnire. Sau sa intarzii. Sa am de ce sa te

      Putem face dragoste-n doi, in trei, in patru, in o mie, in toti, nimic nu se mai poate schimba. Putem face valuri, putem face oameni de zapada in doi, in trei, in patru, in o mie, in toti, nimic nu se mai poate schimba. Nici noi doi, nici ei patru, nici noi toti.

Recomandari