Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Mai... inca...

01 Apr 2007
       E miezul noptii. Miros de lumânare în camera. Vorbesc în soapta cu pisica mea. Sta tolanita si calda la picioarele mele. E miros de moarte aici. Cred ca e din cauza lumânarii. Cred ca e din cauza mea. Ce bine e sa te întinzi pe parchet si sa vorbesti singura. Ce rece. Am sa aprind mai multe lumânari. Cred ca am nevoie de lumina. (...cât mai rezisti?...)

Alete insemnari din blog

     Am un anotimp. Anotimpul meu nu e vara sau toamna. Anotimpul meu e de toate. Eu sunt anotimpul. Asa ca nu mai incerca sa ma cunosti. Nu

        Am aflat. Ce ai crezut? Ca n-am sa aflu? Ei bine... Am aflat! Acum stiu. Ce-am sa fac? Nu stiu. Deocamdata ma asez jos si plang. Putin. Apoi, nu stiu. Cred ca am sa plec. Nu, nu stiu unde, dar sa nu ma opresti. Auzi? Sa

Sa pescuiesc nemarginireaDin camera goala si albaChitara ta e tot alba, dar plinaDe sufletul tau si de cantecSa imi vanez nerabdareaFuria, durerea, neputintaSa pescuiesc nemurireaDin camera goala si albaA

      Mi-e dor de momentele de panica. Mi-e dor de acoperisurile ude si de frunzele împrastiate pe strada. Mi-e dor de pamantul proaspat rascolit. Mi-e dor de mormântul ei. Mi-e dor de ranile din coate si din genunchi. Mi-e dor de siropul de tuse. Mi-e

         Salvarea a venit prea târziu. Stiam doar ca e negru si ca ceva, undeva, doare foarte tare. Ce-i cu toata agitatia asta? As vrea sa va opriti. As vrea sa dorm! Mi-e foarte, foarte somn, ce nu întelegeti? Nu se mai poate face nimic,

Recomandari