Suflet ingenuu, gand candid
nu mi-a ramas decat cuvantul...
Inutil
05 Mai 2007
De la un timp, ma impiedic de toate obiectele si de toti oamenii care se incapataneaza sa nu ma ocoleasca. Ei nu vad cum pipai peretii lumii si cum ma opresc la fiecare crapatura, si-mi plimb mana de-a lungul ei, intrebandu-ma cand se termina. Oamenii se impiedica de toate sperantele mele si injura printre dinti grabind pasul, sperand ca nu ma vor mai intalni niciodata. Nu e vina mea ca sperantele mele sunt atatea si se revarsa din mine, umpland colturile si crapaturile lumii. In goana lor prin ceata, oamenii se izbesc de mine sperand c-am sa cad. Ma sustin peretii lumii, iar eu ii sustin pe ei.
Alete insemnari din blog
Mi-am facut o sabie din lemn si mi-am pus o carpa pe umeri si am inceput sa tip. Sar in balti si ma ascund dupa garduri. Rad zgomotos si imi sterg cu maneca plina de noroi fata. Am in ochi nebunie. Ma impiedic de o piatra si cad, nu doare pentru ca am cazut intentionat. Ma ridic si rad iar. Te
Ploua! Te rog sa pleci, iubitule! Ascunde-te... Lasa-ma sa te insel cu
Zborul meu E zbor deasupra mea Si zbor sub mine Iar eu nu am avant Si nici n-am loc sa zbor De zborul tuturor Ce zgarie inaltul cer Cu mii si mii de ghiare Si isi impart bucati de rai Ca un cadavru intre fiare. Imi voi sapa un drum al meu Prin stratul gros De ingeri fara aripi. Eu voi zbura in
Poetul minte. A mintit si ieri.El nu simte.El nu mai













