Punti de firesc Nu întâlnescOchiu-mi cerescEu ma cersescCât de firescNu se-ntâlnescInimi ce-mi crescIn trupul celescCât de firescAici ma oprescAici ma ranesc.Cât mai

Hai, suflete, esti gata?Nu

        Tavanul meu e amnezic. Ma obsedeaza in fiecare noapte cu povestile lui despre aburi, aceleasi mereu. E inutil sa ma intorc pe o parte pentru ca tot il aud, chiar daca nu il privesc. A uitat ca azi noapte mi-a facut la fel. Insa de cateva nopti

       Privesc spre fruntea ta si simt o dorinta obsedanta sa-ti absorb toate gândurile, toate amintirile, toate cunostintele, tot trecutul, tot. Ce comori îmi ascunzi, iubitule? Ce lume porti în tine? Cât de mult mi-as dori sa ma pot

Sa pescuiesc nemarginireaDin camera goala si albaChitara ta e tot alba, dar plinaDe sufletul tau si de cantecSa imi vanez nerabdareaFuria, durerea, neputintaSa pescuiesc nemurireaDin camera goala si albaA