Zac absenta, plutind cu sarmana ambarcatiune a existentei de fiecare zi. Cat de singura sunt, cat de mizerabil de

         Salvarea a venit prea târziu. Stiam doar ca e negru si ca ceva, undeva, doare foarte tare. Ce-i cu toata agitatia asta? As vrea sa va opriti. As vrea sa dorm! Mi-e foarte, foarte somn, ce nu întelegeti? Nu se mai poate face nimic,

Mai pleaca, mai vineDar mereu se intoarceSi eu mereu il asteptCa la prima plecare.Bagajele lui sunt mereu pregatite,I le pregatesc eu.Mai pleaca, mai vineCa la prima plecare.Iar eu il astept.Mereu.Il asteptChiar si atunci cand stiuCa nu se va mai

Vino,

       Într-o seara a plecat. Ramasa singura, mi-am zis ca nu mai plâng. Si n-am plâns. Zilele se adunau în ochii mei. Dorul se aduna si umplea apartamentul. Peretii pareau ca se apropie si simteam cum ma tremura. De ce taceti? Ce-mi