Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Ce (nu) conteaza

04 Mai 2007
           Uneori oamenii imi sunt indiferenti. Toti. Si mie imi sunt indiferenta. Atunci ma apuc sa scriu despre probleme de inchiriat. Atunci sunt unealta Cuvantului, a Timpului, a Sentimentului, a Dramei, a Vidului. Imi regasesc starea de satietate prin tragism si singuratate. Ies din mine si privesc la miscarile de marioneta pe care mi le insusesc. Miscari false si calculate. Prea mult dezechilibru. Interior. Constient. Anormala stare de boala care vindeca. Spectacolul eului care are prea multi spectatori. Nimeni nu se va supara daca totul se termina dramatic, daca decorul va cadea in mijlocul unei replici atent aleasa si interminabila, dar de un dramatism profund, spusa cu patos si convingere, si astfel totul va ramane suspendat, toti crezand ca asa e piesa, ca urmeaza cateva puncte de suspensie desenate pe fruntea cortinei, chin inutil pe care toti au impresia ca l-au inteles. Sau vor sa creada ca au inteles si atunci se felicita si aplauda frenetic cu zambetul pe buze si broboane de lacrimi teatrale in coltul ochilor intredeschisi. Toti vor astepta ca in final actorul sa se sinucida apoteotic improscand cu sange dulceag primele doua randuri de spectatori. Ce conteaza ca el a murit in realitate? Aplauze, aplauze. 

Alete insemnari din blog

Tu departeEu paznic de noapteAl zilei.Tu desertEu paznic de sfertAl plecarii.Tu nor Eu paznic de zborAl absurdului.Tu zmeuEu paznic de curcubeuAl tau,Al

Stii ce? Azi nu iti spun nimic."Nu poti!"Ba da. Incearca-ma!"Nu poti pentru ca e deja azi."Atunci maine."Ai sa uiti pana atunci."Ba nu."Ba da, pentru ca tie iti place sa vorbesti."Si tie iti place sa ma

       Prin copacul acesta mi-am filtrat toate durerile. Prin trunchiul lui nu curge seva ci suferinta mea. De-atatea ori mergeam la el, ma asezam tacuta, ma rezemam tacuta, scriam tacerea mea. Apoi ii citeam si-l intrebam ce parere are. Copacul acesta mi-a

Murit-au cuvintele in poetSi tot frigul.Murit-a poetul ieriCu toate cuvinteleSi tot frigul lumii.Azi e inmormantareaPoetului,CuvintelorA-ntregii

Sa pescuiesc nemarginireaDin camera goala si albaChitara ta e tot alba, dar plinaDe sufletul tau si de cantecSa imi vanez nerabdareaFuria, durerea, neputintaSa pescuiesc nemurireaDin camera goala si albaA

Recomandari