Îmi dau seamaCâta nevoie amSa-mi tropai prin suflet.Cu ghete, cu cizmeCu picioarele goale,Cu iubire.Îmi dau seamaCâta nevoie amSa-mi desenezi în suflet.Cu negru, cu alb, Cu gri, Cu iubire.Îmi dau seamaCâta nevoie amDe tine.Cel ce-a inventat iubirea.Cel ce

          "Sunt un actor." Cliseu. Nu sunt un actor. Am scena mea, am publicul meu, si eu ce fac? Stau dupa cortina si-mi repet replicile. De cand stau? De o viata. Cortina s-a tras de atatea ori incat s-a stricat, oamenii au tot aplaudat

               Parcurgi randurile in tacere. Te opresti doar cateodat' la cate-un cuvant, singular - fara sens. Dar eu stiu ca are sens, ca a patruns in inflexibilitatea gandurilor si s-a cuibarit in spatele lui

Am ales. Daca citeste cineva randurile astea sa stie ca sunt scrise cu lacrimi in ochi de catre un om. Un om care vrea liniste si intuneric. Dintr-un reflex imbecil isi acopera cu o mana un ochi, cu o mana o ureche. Nu se poate hotari ce vrea mai mult, liniste sau

              Ma uit cu drag la ea, asa cum te uiti la ceva ce iubesti neconditionat, o iubire fara inceput si fara sfarsit. Are pasul moale si usor, iar cand intru in camera ma fixeaza cu privirea si isi ridica usor mustatile.