speranta ploii

de te fabula narratur!

impulsurile distrug

26 Mai 2007
un fluture s-a asezat pe pulpa mea....ma uitam la el mirata....s-a schimbat lumea...pana si micile fiinte au capatat tupeu....nu era o frumusete dar fragilitatea lui m-a induiosat....as fi vrut sa-i iau si sa-i sarut aripile poroase.....dar stiam ca asta ar fi insemnat moartea lui.....ce sarcastic...un sarut poate fi pasaportul spre moarte.....un gest atat de tandru pentru noi poate fi pentru el atat de violent....crud...dur....daca as fi fost un fluture mi-ar fi placut sa stau toata ziua la soare....sa ma sarut doar cu soarele....sa urasc doar ploaia.....si dupa ce zbor singur unde vad cu ochii sa ma asez pe pulpa unei fete....sa se indragosteasca de mine...sa fie prima si singura fiinta care sa ma iubeasca....sa-mi fie si mama(pe care natura mi-a refuzat-o...ce cruda a fost cu noi) sa-mi fie si iubita.....sa ma iubeasca doar pentru un minut.....dar sa o faca cu atata pasiune incat sa mor linistit.....sa mor de fericire......de iubire......apoi sa ma ia si sa ma tina pe raftul din camera ei si sa-si aminteasca de mine de fiecare data cand vede corpul palid cu trompa infipta in lemn, cu aripile sterse de praf, cu ochii stersi de viata.....sa fiu AMINTIREA UNUI IMPULS CE A UCIS

Alete insemnari din blog

Nu exista insemnari
Recomandari