poveste cu o zuza
"voi face tot ceea ce voi simti..."
Cine se trezeste de dimineata...abia ajunge!
12 Feb 2008
Astazi am iesit mai devreme decat de obicei din casa fiind singura zi in care am cursuri de la prima ora. Inarmata cu o buna dispozitie datorata gandului ca cine se scoala de dimineata departe ajunge, am pornit spre facultate. Am traversat parcul zgribulita privind in graba primele lighioane scoase la plimbarea de dimineata si am stat la coada sa-mi iau ziarul amuzandu-ma de remarcile vanzatoarei privitoare la stirile de azi. Atras de zornaitul monedelor cu care incercam sa platesc informatia, m-a abordat inganand nazal aceleasi rugaminti primul cersetor, un pui de roman murdar si zdrenturos, care s-a tinut dupa mine nedescurajat de indiferenta mea pana la gura de metrou. In jurul meu acelasi spectacol matinal care ma speriase cu luni in urma cand ma mutasem in capitala. Oameni grabiti, mergand mecanic pe urma pasilor lasati ieri, alaltaieri si cu o zi inainte de aceasta, discutand aceleasi lucruri cu aceeasi oameni la aceeasi ora, minut, chiar secunda. Pentru ca a fost o dimineata racoroasa am ales metroul. Am coborat luata de val in galeriile subterane si am trecut o adevarata proba de curaj pentru a ajunge la ‘chioscu lu’ mosu’. Batranelul m-a salutat bucuros de clienti, mi-a servit batonul de cereale zilnic si mi-a urat zambind o zi buna. Curentul produs parca din senin si vuietul infundat din adancuri au pus pe jar multimea care s-a tranformat brusc intr-o masa in alergare. M-am lasat antrenata de aceasta miscare violenta si m-am trezit pe scaunul scorojit de vopsea pe care ma asez mereu in metrou. In asentimentul partenerilor mei de calatorie pentru urmatoarea jumatate de ora, mi-am sprijinit barbia in piept si am inceput sa rasfoiesc presa. Aceiasi oameni, citind aceleasi titluri in aceleasi ziare. Acelasi vuiet si aceeasi tacere. La Unirii metroul a scuipat si-apoi a inghitit infometat oameni noi. Langa mine o gasca de liceeni prea zgomotosi se hotarau sa chiuleasca la prima ora, iar in capatul celalalt al vagonului un acordeon fredona stangaci o melodie vesela. Pana la Aparatori am ramas mai mult studenti. Ne cunoastem din vedere si nu ne vorbim de multe ori decat in metrou. La suprafata alta zi. Soare, vant caldut, inceput de primavara. Traversam strada cu totii manati de un cioban inexistent si pe deasupra si daltonist. La facultate ne inghesuim grabiti pe poarta intredeschisa pe care o blestemam zilnic, salutam in stanga, salutam in dreapta si eventual ne aprindem o tigara. Apoi inca un val pe usa si aceasta prea stramta de la intrare. Amfitreatul se coloreaza din ce in ce, iar atmosfera devine familiala. Privesc ceasul...e 10. Micul Paris s-a trezit de-a bineala la viata. Micul Paris?? Ha ! Si as putea sa mai adaug : Ha ! Ha !
Alete insemnari din blog
Nu stiu daca sunt eu o norocoasa sau daca ar trebui sa ni se intample asta fiecareia dintre noi, dar in mod evident, in zilele noastre, este total demodat sa pastrezi vreo legatura de bun augur cu fostul iubit.Eu una sunt de parere ca nu-i la moda ce-i la moda, ci-i la moda ce-mi place mie (asta
Recomandari
Newsletter Ele.ro





breathe easy
- person
"nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii"