oameni obisnuti ... oare?

"meritam ceva mai bun"

puzzle

28 Ian 2008
un puzzle imens format din situatii de viata identificabile si oarecum stereotipe: el declarindu-i ei ca o iubeste - o piesa, ea cerindu-i lui un zimbet - alta piesa; el si ea de mina pe strada inca o piesa. un puzzle imens pe care il completam impreuna asteptind cu nerabdare sa traim o noua piesa, pentru a o putea lipi la un loc cu celelalte. sintem hoti de clipe, cazuti in dizgratia zilelor frinte si impartite intre "cu tine" si "in asteptarea ta". sintem iubiti ai sufletelor incepute si neterminate. ne exploram adincurile si ne redescoperim. ne minunam atunci cind descoperim piese noi ce se potrivesc intr-un puzzle unic. ne intrebam unde ne situam in banalitatea unversala a actului iubirii, care scara de valori si de etalonare s-ar potrivi cel mai bine cu noi. tot ceea ce traim noi s-a mai trait si spus de atitea alte cupluri, nici macar nu pretindem ca sintem altfel decit altii. ce e diferit intr-o istorioara? noi doi. ca stapini ai liberului arbitru si marionete ale predeterminarii. puzzle fara sfirsit, aranjat cu delicatete pe masa timpului si virstei din noi. intinerim pina la adolescenta. mergem la brat pe o strada la ceas tirziu si asta ne face fericiti, logoreici si hazlii. ne sarutam in umbra si ne cearta un pensionar "copii, aici v-ati gasit?". ridem rusinati : la virsta noastra!!! care virsta? ne-am descoperit atunci cind marile decizii ale vietii au fost luate deja. de noi sau de altii pentru noi. nu mai avem o virsta, ci doar o traim asa cum n-am fi putut-o trai daca n-am fi deja ceea ce ne-a facut sa fim.     

Alete insemnari din blog

Paula Selling ne spune o poveste. si noi o traim uneori fara cuvinte, fara intrebari. uneori speram sa schimbam ceva in succesiunea firului narativ. uneori reusim. despre ce nu reusim nu ne place sa vorbim. astazi verigheta imi joaca pe deget. si eu nu ma joc cu ea. stii si tu ca poti sa o dai jos

n-am fost niciodata la vama desi mi-am dorit in mai multe etape ale vietii; in adolescenta - datorita renumelui nudistic si a curiozitatii indecente; in studentie - din impulsuri aventuriere; dupa studentie - din dorinta autocunoasterii. motivele pentru care nu am ajuns au fost diverse si destul de

me voy, tu ramai ca sa ne putem intilni curind. pe culmile alunecarii in placerea dulce a singuratatii. vom fi amindoi acolo din nou. dar de data asta impreuna. acolo unde oricit de multa lume ne inconjoara soarele ne va zimbi cind ne vom saruta si imbratisa. me voy, e o melodie simpla, doar doua

fiecare stateam in camera. intre noi erau 2 usi deschise desi ne doream sa fim impreuna in spatele uneia inchise. in lumea noastra. dar lumea noastra a fost alta, aproape asa cum de fapt ne dorim sa fie: cu usile deschise larg. sa putem sta alaturi in fata tuturor si sa zimbim. dar realitatea nu

In virful Alpilor e soare si te simti mai aproape de toate telurile si dorintele cele mai importante. Privind lumea de pe acele pirtii inconjurate de piscuri si de necunoscute departari acoperite de mici nori ma simt ca intr-o biserica. A sufletului si a sinceritatii solitudinii. Acolo imi esti

Recomandari