cu totii avem ocazia de a privi tot felul de filme. marea majoritate americane, facute dupa sabloane comerciale binecunoscute si indelung probate si studiate. mie personal imi plac o parte din filmele frantuzesti, acelea in care eroii au burta sau chelie, au job-uri plictisitoare si duc o viata

un puzzle imens format din situatii de viata identificabile si oarecum stereotipe: el declarindu-i ei ca o iubeste - o piesa, ea cerindu-i lui un zimbet - alta piesa; el si ea de mina pe strada inca o piesa. un puzzle imens pe care il completam impreuna asteptind cu nerabdare sa traim o noua piesa,

1. dorul e ceva normal. ciudat e ca se manifesta chiar si in prezenta persoanei dorite. dar acela poate fi considerat a fi facind parte dintr-o alta categorie (mai putin spirituala). nu ezita sa spui ce simti, astfel poti sa creezi un automatism care sa-ti fie de folos si atunci cind vorbesti

nu am chef sa ma pling ... ai si tu destule motive ... demul imi spuneai "varsa la mine, descarca-te" ... atunci nu prea imi venea mie ... acum cind chiar vreau sa-ti spun atit de multe e din ce in ce mai greu sa gasim momentul si timpul potrivit ... e 1 noaptea, am ajuns in camera si am

tu care nu vrei sa explici, care lasi cuvintele sa fie ghicite in priviri si in unde ale aurei ai spus azi ca ai chef de vorba si ai sa-mi raspunzi la intrebari... ochii mei s-au marit a uimire, surpriza si desi momentul mi-ar fi cerut sa te intreb lucruri mai "fierbinti" mi-am adus