oameni obisnuti ... oare?

"meritam ceva mai bun"

doua usi intre noi

07 Ian 2008
fiecare stateam in camera. intre noi erau 2 usi deschise desi ne doream sa fim impreuna in spatele uneia inchise. in lumea noastra. dar lumea noastra a fost alta, aproape asa cum de fapt ne dorim sa fie: cu usile deschise larg. sa putem sta alaturi in fata tuturor si sa zimbim. dar realitatea nu asteapta si nici nu iarta. ne strecuram in faldurile ei si ne ascundem privirile si gesturile. prezentam celorlalti adevarul nostru sub forma amuzanta a jocului. ingenunchez, mimez, facem pereche in societate, dansez cu tine si iti fac declaratii de dragoste. tu stii. e deajuns. dar uneori ai vrea si tu sa stie toti, nu-i asa? cu siguranta ca in loc sa-mi spui da, ai spune mai degraba ca iti doresti o papusa cu parul castaniu si ochii verzi-caprui. tu inca mai iubesti papusile. eu te iubesc pe tine. ne uitam unul la celalalt si ne faceam de lucru. ai intrat in camera mea si n-am indraznit sa intind mina spre tine. aproape te-am alungat. pentru ca imi doream prea mult sa ramai. tremuram de emotie. nici tu nu erai prea sigura pe tine. te-am vazut. tentatia era foarte mare. fiecare si-a vazut de treaba. pina n-am mai rezistat si am inchis o usa in urma noastra. imi doream enorm acel sarut. l-am simtit toata ziua si am adormit cu el pe buzele mele. tu erai departe deja. si nu mai puteam deschide usile ca sa te pot vedea. a fost bine, a fost rau? atita timp impreuna dar niciodata singuri? uneori eram nervos, alteori eram la spectacol. m-am indragostit de tine. din nou. ma simt ca in liceu. cu suisuri si coborisuri emotionale, in cautarea perpetua a certitudinilor. cu serii intregi de daca, poate si mi s-a parut. ma lupt cu timpul, de fapt ma lupt cu mine, vinez conjuncturi, priviri si oportunitati. creez cadre si manipulez grupuri de interese. pentru ca ma lupt cu timpul: al meu, al tau, al nostru si al celor ce reprezinta factori decizionali de care depindem. uneori reusesc, alteori nu sint indeajuns de ager. ma intorc in pestera mea fara Prada. adorm cu gindul la sansele zilei ce va veni. pe timpul noptii subconstientul isi bate joc de mine. ma trezeste senzatia de rece ud care la inceput ma deranja. acum m-am obisnuit cu ea si o apreciez pentru ca imi tine simtirile treze. traiesc. sper. astept. vinez. datorita tie. iubesc.

Alete insemnari din blog

1. dorul e ceva normal. ciudat e ca se manifesta chiar si in prezenta persoanei dorite. dar acela poate fi considerat a fi facind parte dintr-o alta categorie (mai putin spirituala). nu ezita sa spui ce simti, astfel poti sa creezi un automatism care sa-ti fie de folos si atunci cind vorbesti

un puzzle imens format din situatii de viata identificabile si oarecum stereotipe: el declarindu-i ei ca o iubeste - o piesa, ea cerindu-i lui un zimbet - alta piesa; el si ea de mina pe strada inca o piesa. un puzzle imens pe care il completam impreuna asteptind cu nerabdare sa traim o noua piesa,

unde e limita intre vulgaritate, obscenitate si cuvinte erotice? cred ca in primul rind in naturaletea exprimarii. bine, bine : amicul nostru comun poate sa spuna orice banc, oricit de obscen, oricarui gen de persoana, va fi rasplatit cu risete sau macar cu zimbete discrete dar nu se va supara

" - De ce esti asa de slaba? am intrebat-o iar. Ai fost bolnava? Ce-ai avut? - Nu pot sa fac dragoste cu tine, nu ma atinge acolo. M-au operat, mi-au scos totul. Nu vreau sa ma vezi goala. Am corpul plin de cicatrice. Nu vreau sa-ti fie scirba de mine." Ce e asa deosebit in scurtul dialog

ce-i o minune? o minune de fata! da, mai cred ca azi ti se poate intimpla o minune ... de fatace-i o alta minune? o dragoste neasteptata pe care o simti dupa ce credeai ca nu vei mai simti nimic altceva decit gustul amintirilorce-i o minune minunata? cind o vorba soptita iti scutura trupul de

Recomandari