O viata

e loc sub soare pentru toata lumea. mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.

Povesti de succes

30 Ian 2007
Povesti de succes aici, povesti de succes dincolo... oriunde te-ai uita, si lumea incearca sa scoata ceva de la tine (indiferent ca e vorba de bani, dragoste sau adresa de e-mail), ti se baga in fata povestile de succes ale presupusilor oameni care au facut deja pasul pe care tu inca nu l-ai facut.Aici doi si-au gasit jumatatile online si sunt "hapy ever after", dincolo nu stiu ce aparat miraculos sau tratament i-a schimbat viata radical vreunei vedete care inainte avea 300 de kile si lista poate continua bine-mersi. Nu m-au impresionat niciodata povestile de genul asta... era trecute la categoria "Povesti" si asta erau! Chestia asta cu testimonialele si povestirea succeselor fulminante merge destul de bine afara. La noi poate un pic mai greu. De ce? Nu suntem atat de creduli, nu avem o viata atat de usoara, un nivel de trai atat de ridicat incat sa riscam anumite lucruri fara sa ne gandim de doua ori inainte.Suntem precauti pentru ca ne-am ars de prea multe ori cu ciorba iar suflatul in iaurt e aproape sport national. Oare cati dintre antrepenorii romani care folosesc o astfel de tehnica au facut vreun studiu din care lor le-a reiesit ca avem incredere in asa ceva? In alta ordine de idei, multi dintre romani au carduri (unii chiar cate doua, trei), si totusi foarte putini dintre ei cumpara online. Pentru ca n-au incredere, pentru ca vor sa vada cu ochii lor, sa puna ei mana, sa gaseasca ei daca are vreun cusur obiectul, si sa se targuiasca. Singura poveste de succes la care m-as risca s-o cred ar fi una spusa de un castigator veritabil la 6 din 49. M-ar face sa joc desi as sti sigur ca imi joc norocul meu, nu pe al celui care a castigat deja. Succes! 

Alete insemnari din blog

I really love these. About 35$... but not in this

Acum 3 saptamani m-am apucat de scoala de soferi (o grija in plus). Nu mi-am dorit eu in mod special, au fost ale persoane binevoitoare si explicative care m-au trimis. Si am s-o fac, am s-o termin, am sa am si permis... si ce? Eh, o sa conduc cand restul or sa fie in stare de avansata de

La fel si stranutul, plansul, cascatul... Ma intreb de ce nu poate si bunatatea sa fie molipsitoare, sau fericirea? Nu e nevoie decat de un impuls, de cineva care sa faca ceva bun... dar cine? Suntem atat de absorbiti de propria lume incat nu mai conteaza ce se intampla in jurul nostru. Am

Stau intr-un bloc cu 10 etaje iar norocul face ca in fata mea, toate cladirile sa aiba 4 etaje asa incat am o priveliste demna de o casa la munte. Ceva verdeata, ceva copii urland pe afara, soneria din pauza de la scoala si niste apusuri bestiale.De ce va vorbesc de apusurile de la geamul meu? E

Recomandari