O fila dintr-o carte deschisa

nu regreta niciodata ceea ce ai indraznit sa faci ...regreta ce nu ai facut si ai vrut

oglinda

16 Nov 2006
   M-am trezit azi ca ma uitam in oglinda . Ma priveam , nu ma priveam pe mine fizic , incercam sa ma uit la mine prin mine. Se spune ca omului ii trebuie o viata intreaga sa se cunoasca pe sine iar eu nu incetez sa ma uimesc pe mine insami.Ma uitam la mine si aveam senzatia ca nu eram eu cea pe care o priveam cu atata detasare. Am incercat sa vorbesc cu mine  si m-am speriat peste cata raceala am putut sa dau. Si totusi asta sunt eu , in urma unui bogat ciclu de transformari . Ma intreb oare cat am pastrat din ce am fost, ciudat e ca nu prea mai retin cum am fost, retin fapte, idei , principii, ma gandesc ca eram un copil, dar acum oare ce sunt ? Un copil mai mare, vulnerabil, capricios, egoist poate, mi-am dat seama ca nu ma pot multumi cu jumatati de masura asa cum o faceam inainte. Ma gandesc mai mult la mine , cred ca e practic unul din lucrurile bune pe care le-am observat in schimbarea mea. Nu as putea spune ce e cu mine acum . Nu reusesc sa definesc bine starea pe care o am , de fapt, nu stiu daca am putut spune vreodata cu mana pe inima ca da, intr-adevar stiu , asa ma simt asta e starea pura a sentimetelor mele la momentul de fata. Nu stiu daca gresesc sau este bine ceea ce fac dar asta simt ca trebuie pentru a-mi menaja sufletul. Saracul de el ...ma uit si vad cate a suprtat pana acum , il simt putin obosit si vreau sa il mangai si sa ii spun ca totul va fi bine, ca mai trebuie sa treaca doar un timp. Sufletul meu e la recuperare. O sa imi ia ceva  sa il pun pe picioare si stiu ca deciziile luate in ultimul timp ii vor face mai mult bine pe viitor, chiar daca il mai chinui putin acum , macar nu intra din recuperare la reanimare . Timpul le vindeca pe toate.Iar visele....da, intr-adevar visele fac viata frumoasa, ii dau acea doza de nebunie care sa te ridice deasupra tuturor, dar nu pot trai din vise. Nu sunt eu . Poate iau viata prea in serios, sau poate sunt mult prea ancorata in realitate, dar am nevoie de liniste , simt nevoia de a-mi pune ordine in viata, am nevoie sa stiu unde ma aflu si ce vreau , sa primesc . Cat despre iubire, da, poate as avea nevoie si  de iubire , dar de o iubire care sa nu ajunga sa ma raneasca din nou .             Cos every time i seem to fall in love crash !boom ! bang !

Alete insemnari din blog

     Sa revenim la starea mea de-a dreptul deplorabila as putea spune. Incep sa cred ca mi se trage de la anotimp.:).La ce ma gandeam azi....ca m-am saturat de tiparele pe care singura mi le impun, de procesele de constiinta  care  mi le fac de obicei, de stilul 

Stateam si ma gandeam acum la ultimul an din viata mea. Probabil pentru ca am inceput sa constientizez cam cat de putin a mai ramas din anul acesta. Nu pot sa cred cam cat de mult am putut sa ma schimb in decursul unui singur an . Cate suturi mi-am luat , cate pagini am dat , cate dezamagiri si

     Intotdeauna mi-am dorit sa conduc, sa ma pot urca la volan si sa conduc spre o directie nedefinita, sa pornesc pe un drum fara sa stiu o destinatie precisa si sa ma opresc in locul in care sa am sclipirea aia ca acolo vreau sa raman cel putin pentru un timp. In seara asta

Am aripile frante....Am zburat cat am putut de sus, sa imi ating visul cu ele...si m-am lasat apoi in gol . Am cazut, si m-am izbit de realitate atat de puternic incat s-au frant.Ma doare ..:(( . Am picat inapoi in glod....sunt un copil mic , murdar si plin de glod care sta cu capul pe genunchi si

   Adevarul nu supara niciodata, doar raneste ...Ce sa faci atunci cand adevarul spus doare mai tare decat orice? Ce sa faci atunci cand simti ca inima vrea sa urle , caci sa planga e prea putin spus dar cand nici macar o lacrima nu se iveste in coltul ochiului ? Cat pot sa fiu de 

Recomandari