fericire

O fila dintr-o carte deschisa

nu regreta niciodata ceea ce ai indraznit sa faci ...regreta ce nu ai facut si ai vrut

12 Nov 2006

Toti vrem fericire. Toti tindem sa o gasim, toti vrem sa fie o fericire eterna , o viata frumoasa, un job bun , o persoana care sa te iubeasca si sa fie langa tine, o casa, o masina si mai stiu eu ce lucruri materiale care toate contribuie la minunata fericire. Ei bine eu nu vreau fericire . Nu asta e obiectivul meu in viata, nu reprezinta un tel de atins pt mine. Pentru mine fericirea e mai minunata cu cat e mai scurta si intotdeauna diferita . Nu am fost fericita de doua ori la fel . Poate aici gresesc multi. tind spre sentimentul de fericire simtit la un moment dat dar nu isi dau seama ca exact la fel nu au cum sa se mai simta vreodata . Eu sunt fericita cand simt , nu conteaza de e sentimet de bucurie, iubire, suferinta, tristete, sunt fericita ca inca mai pot simti totul la intensitatea la care le-am simtit pe toate la inceput. Ca inca nu am trecut la superficialitate , ca inca ma mai pot plange de bucurie sau de suparare. Nu imi este rusine sa plang. Asta nu inseamna nici ca o fac prea des si in vazul tuturor. Plang ca sa ma descarc pentru ca pur si simplu trairile sunt mult prea intense pentru ca sufletul meu sa le suporte si sa le tina inauntru . Daca as face asa probabil ca intr-o buna zi as exploda :) Da, asta e pentru mine fericirea ....nu imi doresc perfectiunea in viata mea desi mereu am tins catre ea. Am vrut perfectiunea in tot, acum stau si ma gandesc ca m-ar speria terbil ca totul sa fie perfect , calculat si ordonat . Iubesc dezordinea din viata mea :) singurul loc in care sunt intr-adevar ordonata , organizata mai bine spus e la locul de munca, singurul lucru relativ stabil din viata mea si asta pentru ca mai mult ca sigur ma voi plictisi si aici si voi porni in cautarea a ceva nou . Ce urasc cel mai mult....e cu siguranta singuratatea. Stau acum in camera mea , singura , m-am uitat la un film , am mai citit una alta , si nu neaparat pentru ca m-as plictisi dar pur si simplu simt un gol pe care vreau sa il astup in vre-un fel ; probabil de aia am si inceput sa scriu aici. Simt nevoia de o prezenta umana langa mine in momentul asta dar nah , ce sa ii faci. Or fi si momentele de singuratate frumoase , si prielnice pt autocunoastere dar eu m-as cam lipsi asa de ele :). Ok si iar am pornit de la ceva si acum cand am citit mi-am dat seama ca am deraiat , dar ce sa ii faci daca asa gandesc, putin dezordonat :)

Alete insemnari din blog

aripi frante

Am aripile frante....Am zburat cat am putut de sus, sa imi ating visul cu ele...si m-am lasat apoi in gol . Am cazut, si m-am izbit de realitate atat de puternic incat s-au frant.Ma doare ..:(( . Am picat inapoi in glod....sunt un copil mic , murdar si plin de glod care sta cu capul pe genunchi si

erase and rewind

Am ramas singura intre patru pereti reci si goi . Poate ar trebui sa ma bag la somn ...dar nici macar somnul nu vrea sa fie cu mine ...nu vrea sa vina sa imi tina companie in aceasta noapte.Candva poate de abia as fi asteptat momentul sa fiu doar eu cu mine ...dar azi nu , azi simt ca

scrisoare catre sufletul meu

Ok, imi pare rau , stiu ca suferi acum si ca te doare si ca nu stii pe ce drum sa o apuci din nou, si eu te-am adus aici. Inca o data am facut ce am vrut si nu ce e bine, desi stiam ca ai sa ai de suferit terbil. Te vad asa de singur si de trist ca nu pot sa nu plang pentru tine sufletul meu

...

E incredibil cum poate sa ma afecteze o data si inca o data si inca o data ca nici eu nu mai tin bine numarul dezamagirilor pe care mi le-a cauzat o singura persoana.Acum e gata, trebuie sa fie gata de data aceasta nu mai pun nici virgula, nici doua puncte de data aceasta

oglinda

M-am trezit azi ca ma uitam in oglinda . Ma priveam , nu ma priveam pe mine fizic , incercam sa ma uit la mine prin mine. Se spune ca omului ii trebuie o viata intreaga sa se cunoasca pe sine iar eu nu incetez sa ma uimesc pe mine insami.Ma uitam la mine si aveam senzatia ca nu eram eu