O fila dintr-o carte deschisa

nu regreta niciodata ceea ce ai indraznit sa faci ...regreta ce nu ai facut si ai vrut

azi

01 Nov 2006
Strangers in the night exchanging glancesWondring in the nightWhat were the chances wed be sharing loveBefore the night was through.Something in your eyes was so inviting,  Something in you smile was so exciting,Something in my heart,Told me I must have you.  OK, o zi ingrozitoare , incarcata , obositoare si o melodie care sa ma relaxeze si sa imi readuca in minte amintiri placute sa ma faca sa ma gandesc cu drag la niste momente care mi-au aratat ca romantismul nu e pierdut, el inca mai exista , si mai exista si in sufletul meu desi il credeam de mult apus. Mi-am dat seama ca am ajuns sa iubesc noaptea pentru ca ma lasa sa visez si pentru ca simt ca e singurul moment in care toate barierele dispar , ca ramane visul si realitatea in care uneori visul devine palpabil.Ciudat , inainte nu mi-as fi permis sa visez , sunt o persoana mult prea prinsa in realitatea cotidiana ca sa ma las asa luata de val dar la urma urmei sunt niste reguli pe care singura mi le-am impus, singura imi dau voie sa le incalc.Cine stie ce imi rezerva viatza , desi in general cam am pierdut , poate acum castig :) si chiar de as pierde nu mi-ar parea rau nici macar pentru o secunda . Imi permit sa visez putin , nu omor pe nimeni .Si mai cantam putin ca doar e asa de frumoasa melodia asta :) Strangers in the night, two lonely peopleWe were strangers in the nightUp to the momentWhen we said our first hello.Little did we knowLove was just a glance away,A warm embracing dance away and -Ever since that night weve been together.Lovers at first sight, in love forever.It turned out so right,For strangers in the night.   

Alete insemnari din blog

        Ma uit in fata si imi vad propriul drum pe care alerg mereu , iar siguranta pasilor mei ma surprinde si pe mine uneori, alerg fara sa ma uit pe unde calc, ma impiedic, ma ridic si continui sa alerg, spre ce- nu as putea spune cu siguranta, uneori ma lovesc

     Sa revenim la starea mea de-a dreptul deplorabila as putea spune. Incep sa cred ca mi se trage de la anotimp.:).La ce ma gandeam azi....ca m-am saturat de tiparele pe care singura mi le impun, de procesele de constiinta  care  mi le fac de obicei, de stilul 

Stateam si ma gandeam acum la ultimul an din viata mea. Probabil pentru ca am inceput sa constientizez cam cat de putin a mai ramas din anul acesta. Nu pot sa cred cam cat de mult am putut sa ma schimb in decursul unui singur an . Cate suturi mi-am luat , cate pagini am dat , cate dezamagiri si

Am aripile frante....Am zburat cat am putut de sus, sa imi ating visul cu ele...si m-am lasat apoi in gol . Am cazut, si m-am izbit de realitate atat de puternic incat s-au frant.Ma doare ..:(( . Am picat inapoi in glod....sunt un copil mic , murdar si plin de glod care sta cu capul pe genunchi si

     Intotdeauna mi-am dorit sa conduc, sa ma pot urca la volan si sa conduc spre o directie nedefinita, sa pornesc pe un drum fara sa stiu o destinatie precisa si sa ma opresc in locul in care sa am sclipirea aia ca acolo vreau sa raman cel putin pentru un timp. In seara asta

Recomandari