Prima zi de singuratate

In memoriam Mittzu

in memoriam mittzu

Prima zi de singuratate

17 Oct 2006

Nu imi inchipuiam niciodata viata fara el ... (el fiind pt unii un banal pisoi; pt mine fiind .. ca si copilul meu ... ca o raza de soare intr-o existenta nesigura si plina de pbme)si acum sunt pusa in fata faptului implinit ... nu a mai avut zile , imi spune lumea, oare m-am jucat de-a D-zeu?Am avut atata grija de el , sute de medicamente doctori, interventii, pe langa rasfat iubire, mancare si tot ce vroia ... si totusi ... s-a dus la fel de rpd ca si atunci cand venise deodata in viata mea , in casa mea si in inima mea.Acum din pacate a ramas doar in inima, in rest e prea dureros sa mi-l imaginez, desi franturi din el , intamplari , amintiri se deruleaza in fata ochilor mereu, in fiecare clipa .De ce trebuie sa fie atat de dureros, de ce nu putem suporta mai usor pierderea .. chiar si a unui animal de companie ? Dar el nu era un animal de companie, el avea un nume " Mitzu" si avea o personalitate, un caracter, el vbea cu mine ... mieunand intr-un anumit fel de fiecare data cand vroia ceva sau cand vbeam cu el , el ma iubea, se urca in bratele mele si ma lua cu labutele de gat si torcea in parul meu ... el avea viata si imi dadea si mie cand simteam ca nu mai pot.Acum nu mai are , si parca mi-a luat si mie o parte din ea ... L-am tinut in brate tot timpul .. pana la ultima gura de aer pe care avea sa o mai ia ... si el se uita la mine cu ochisorii goi si indepartati.. oare stia cat il iubesc? De ce racii se ataseaza atat de tare de orice ? De ce devin atat de dependenti de iubire si atasament? De ce am un mare gol in inima si in suflet? Si de ce nu pot uita ca multi alti oameni? As spune ca sunt diferita ... Da , sunt diferita ,dar in cazul asta diferit nu inseamna neaparat bine ... vreau sa fiu si eu de piatra dar nu pot , inima nu ma lasa .Desi mai mica decat ieri cand s-a intamplat tragedia , tot nu ma lasa ... Nu reusesc " sa nu mai imi pese" ... Nu pot sa ignor ... As vrea sa pot mai mult .. dar nu pot decat sa iubesc si sa sufar ...