Why q when k...

Feelings and thoughts, not just words...

incearca sa fii un om mai bun... e asa placut...

25 Feb 2008

Nu trecuse mult de cand ajunsesera in casa cea noua, si speranta ca viata lor se va imbunatati incepea deja sa dispara… Auzisera de la altii ca nu vor avea parte de aceeasi afectiune si apreciere ca cele din jur, dar nu crezusera asta… Doar nu era nimic in neregula cu ele, de ce stapanul nu le-ar oferi aceleasi lucruri ca si celorlalte? Dar zilele treceau, si in timp ce altele se bucurau de atingeri atat de dese, ele foarte rar simteau caldura degetelor stapanului atingandu-le… - Oamenii nu stiu sa ne aprecieze decat atunci cand au nevoie de noi, spuse una din ele… - Dar ce putem face? Nu ne putem misca de aici, nu putem sa vorbim cu stapanul, nu putem sa-i schimbam nevoile… - Nu, dar am putea sa ii atragem atentia ca si noi avem nevoie de o atingere calda… altfel nu suntem decat niste roboti creati sa-i slujim pe oameni, si ei nu vor sti niciodata sa ne aprecieze… - Da, noi si cu alti oameni... macar un “multumesc” din cand in cand nu ar strica… sa isi dea seama ca e suflet si in noi… - Da mai W, dar ce propui, sa refuzam sa mai functionam? - Ar fi ceva… vorbim si cu K si cu Y, cred ca se baga si Q daca il rog, ca suntem vecini, si pana la urma poate stapanul va intelege… - Da, dar nu poate sa ne apese doar pentru ca noi avem nevoie de atingeri… - De ce nu? Ar putea sa scrie in engleza, atunci ne-ar folosi si pe noi mai mult… - Asta ar fi ceva… oricum, atata timp cat lucrurile ii merg bine, pentru noi nimic nu se va schimba… - Asa e… eu zic ca toate tastele discriminate sa intre in greva! - Atunci… greva sa fie! Pana cand stapanul isi da seama ca si noi avem suflet si nu suntem doar niste simple butoane pe o tastatura… nu-si da el seama ce s-ar face fara noi… Daca nu pune suflet in tot ceea ce face, degeaba scrie atata… si un robot ar putea sa scrie, dar e nevoie de suflet sa transformi literele in sentimente si cuvintele in ganduri… - Eu sunt de acord cu voi! - Cum, dar tu esti probabil cea mai fericita tasta dintre toate… toate si-ar dori sa fie A… - Nu-i adevarat… credeti ca e de ajuns sa ne atinga pentru a simti afectiune? E nevoie de mai mult… cum spunea W, e nevoie de suflet… si nu-mi place ca stapanul nu pune suflet… scrie asa repede ca nici nu se uita la noi, si dupa ce scrie, admira monitorul, nu pe noi… ca si cand nu noi suntem cele care l-am ajutat sa-si puna gandurile acolo… - Exact, eu zic sa intram toate in greva, pana cand fiecare tasta va primi respectul ce i se cuvine… - Eu nu cred ca cerem prea mult… o atingere delicata inainte de munca… o vorba buna cand treaba e gata… suflet… asta vrem… nu roboti! Ca ei fac totul mecanic si uita sa se uite la cer, uita sa zambeasca unui om, uita sa ne atinga cu dragoste!- Suflet… - Ih, liniste ca vine… nu uitati, niciuna nu scrie nimic… Baiatul incepu sa tasteze, dar spre surprinderea sa, ecranul ramanea gol… verifica setarile, apasa pe ecran, schimba programul, apasa pe taste… nimic… tastatura parea moarta… - Functioneaza, in curand o sa isi dea seama cum s-a purtat cu noi si ii va parea rau… spuse incet Y…- Mama ei de tastatura idioata, deja s-a stricat?? Striga furios baiatul… Mai apasa la nimereala cateva taste fara niciun rezultat, dupa care incepu sa o loveasca tare cu pumnii… Pentru ca ecranul ramanea gol, baiatul se enerva si mai tare, se ridica in picioare si deconecta tastatura, dupa care, plin de nervi, o izbi puternic de podea… - Putin dai, putin face… Butoanele stateau acum imprastiate pe jos, in timp ce baiatul se indrepta nervos catre magazinul de calculatoare… - Asta e… uneori nu isi dau seama…Poate daca nu ne primea cadou si ar fi luptat din greu pentru noi, ar fi fost altfel... Ce pacat, tot ei au de pierdut… - Da, dar noi suntem cele care suferim si inainte si dupa din cauza lipsei de afectiune… - Ce vreti, oamenii nu sunt in stare sa-si multumeasca intre ei si sa puna suflet pentru altii ca ei, le pasa doar de binele propriu, cum va asteptati sa o faca pentru niste butoane pe o tastatura? - Ehh… lasa, nu-i totul pierdut… daca noua nu poate sa ne mai fie bine, macar altora sa le fie… - Da… stiti ce? Eu zic sa nu renuntam la lupta! Cand vine cu tastatura cea noua, sa spunem tastelor sa faca la fel… si poate va mai sparge cateva tastaturi, dar in final poate isi va pune niste intrebari in ceea ce-l priveste… - Nu cred… ei ranesc oameni si dau vina pe altii si fug din fata oricarei acuze, cum crezi ca ar putea sa priveasca in sufletul lor, cum crezi ca si-ar putea da seama de ce refuzam sa scriem? Si oricum, crezi ca mai gasesti vreo tastatura care sa-si doreasca sa lupte pentru asta? Cele mai multe se multumesc cu ceea ce primesc si nu comenteaza… prefera o atingere rece in loc sa lupte pentru una plina de suflet… - Important e sa incercam K… important e sa incercam… si sa credem…pentru ca multe au simtit atingerea rece a indiferentei si a nepasarii... si cand lupti pentru ceva bun, se vor gasi intotdeauna taste care sa te ajute… - Si care sa rada de tine… - Si care sa rada de tine… dar confortul nu inseamna progres, si daca vrem sa ne fie mai bine, va trebui sa luptam pentru asta…- Daca si altii ar intelege…- O vor face Q… in cele din urma o vor face…- Da, dar prea tarziu pentru unii...- Niciodata nu e prea tarziu sa schimbi raceala din jurul inimii pe caldura din interiorul ei... Nu e niciodata prea tarziu pentru asta... autor: Ioan Stoenica

Alete insemnari din blog

Ce sa faci c-un milion

Ce sa faci c-un milion (de lei vechi) - varianta plina (lunga). (vezi varianta scurta si poze aici)...Nu mai fusesem in Piatra Craiului. Decat la poale de cateva ori. Si de cand am inceput sa umblu singur asa pe munti, am zis ca trebuie sa ajung si acolo... Ma uit pe net si caut variante de trasee,

Intors pentru o clipa pe Pamant

Multe zile se uita, multe trec fara rost...E incredibil cum locurile se schimba atunci cand tu te schimbi... cum peisajele sau muntii sau padurile, manastirile sau muzeele capata alte culori, alte arome, alte semnificatii, atunci cand tu te schimbi... crescand, devenind mai bun, mai intelegator,

O poza cat o mie de cuvinte

Nu am vazut tristetea ascunsa intr-o poza, crezand ca bucuria o domina cu totul... Uneori suntem atat de orbi. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu am vrea sa vedem si credem doar ce ne convine. Inevitabil, suntem noi cei care pierdem la final, caci sa traiesti o minciuna nu-i nici pe departe

In cercul dragostei...

Trecuse mai bine de jumatate de an, si durerea nu-i trecuse inca… Iubise mult candva, si timpul suferintei parea acum sa depaseasca timpul dragostei… Caci uneori iubirea e mare in intensitate, dar nu apuca vremea ca sa invinga timpul… Si ca sa suferi, uneori nu de mult timp

Spartacus, baiatul perfect

Erau acolo toti copiii din sat, adunati sa vada minunea... Toti vorbeau, susoteau, barfeau, era o harmalaie cum numai iarna pe derdelusul din spatele scolii mai intalneai, atunci cand concursurile de saniuta incingeau pariuri aprinse... Dar acum era vara, si cerul era albastru si raul stralucea in