Feelings and thoughts, not just words...

incearca sa fii un om mai bun... e asa placut...

The end of the affair...

17 Feb 2008
Nu conteaza cum s-au cunoscut. Au vazut unul in celalalt ceea ce isi doreau, si s-au indragostit. Lucrurile au fost frumoase o vreme, pana cand au inceput sa iasa la iveala diferente esentiale intre ei... nu diferente de suprafata, ci diferente de interior... si diferentele astea nu pot duce la ceva bun... Ei iubeau... sau cel putin asa credeau. Pentru Ea, sa iubeasca era cel mai important lucru, asta cautase toata viata, si acum, dupa multa suferinta, simtea pentru prima oara ca traieste implinirea celui mai mare vis! Astfel incat, El devenise lucrul cel mai important pentru Ea, asa cum Ea stia ca va fi atunci cand va gasi persoana potrivita. El era cea mai mare bucurie care ar fi putut sa existe in viata ei si nu o interesa altceva. Ar fi facut orice pentru El. El isi dorea dragostea. Credea in ea si spunea ca e cel mai important lucru pentru El. S-a bucurat foarte mult cand a gasit-o pe Ea, simtind ca Ea ar putea sa il faca fericit. Ceea ce s-a si intamplat. Pentru o vreme. Pentru acea vreme, El s-a simtit cel mai iubit om din lume, s-a bucurat din partea Ei de toata atentia, dragostea si daruirea, pentru ca Ea il iubea, si asta o facea sa ofere enorm de mult persoanei pe care o iubeste. El se bucura sa primeasca, si cum nu era obisnuit sa primeasca atat in aceasta privinta (in toate celelalte primea foarte mult), asta il facea foarte fericit. Acum, his life was briliant. Acum, cand iesea cu prietenii la o bere sau la fotbal, avea la cine sa se gandeasca, avea despre cine sa vorbeasca, avea pe cine sa tina in inima si sa iubeasca, chiar daca Ea nu era langa El. Asta nu conta, important era ca Ea era acolo undeva si il iubea, si ii oferea lui libertatea de a face tot ce isi doreste - sa mearga la film, sa stea sa invete, sa se ocupe de viata lui personala, atata timp cat din cand in cand, El reusea sa se rupa din viata lui ca sa se intalneasca cu Ea. Ea il iubea, dar nu avea o viata separata de El pentru ca nu isi dorea nimic altceva. Atata timp cat gasise the gratest thing, orice altceva erau detalii, si nu o mai interesau. Astfel incat, pe Ea o durea faptul ca El are o viata separata de a ei, din care Ea nu face parte... Dar suporta, pentru ca dragostea o facea sa reziste... o interesa mai mult posibilitatea de a iubi decat aceea de a suferi. Lucrurile au mers asa o perioada, El era extrem de fericit ca intalnise fata perfecta, in timp ce Ea se lupta cu durerea pe care El o lasa in inima ei atunci cand pleca la casa lui, in loc sa ramana cu Ea... Ea a incercat sa ii spuna ca sunt lucruri care o dor, ca faptul ca El are o viata separata in loc ca Ea sa fie viata lui o face sa sufere si sa simta ca nu e ceea ce-si doreste, sa nu simta ca pentru El, Ea e cel mai important lucru. Nu era de ajuns ca El sa ii spuna asta. Era nevoie sa simta... Dar El gasea imediat solutia: "ti-ar fi mai usor daca ai avea si tu o viata separata de mine, astfel incat fiecare sa aiba viata lui, si din cand in cand suntem impreuna si ne iubim. Ne iubim si cand nu suntem impreuna, dar atunci ne ocupam fiecare de alte lucruri". El nu isi dadea seama cat de mult o dureau pe Ea cuvintele astea, astfel incat nu facea nimic sa schimbe ceva... Pentru ca, asa cum vedea El lucrurile, El oferea maxim din ceea ce putea El sa ofere. Asa stia El, asa putea, asa fusese invatat si crescut... Pentru El, asta era iubirea adevarata! Dar iubirea lui adevarata pentru Ea devenise o palma dureroasa... o palma acum, o palma apoi, o vreme Ea a suportat... a crezut ca il poate face sa se schimbe, ca il poate face sa isi dea seama ca dragostea e mai importanta decat placerea pe care i-o ofera lui palmele respective... Cand nu a mai suportat, Ea a hotarat sa plece. Pentru moment, El si-a dat seama ca a gresit, i-a parut rau si a promis ca se va schimba si ca lucrurile vor fi mai bune... Ea il iubea, si iubea dragostea, daca exista o sansa cat de mica sa existe dragoste cu El, atunci trebuia sa incerce in continuare... ceea ce insemna sa sufere in continuare, simtind palmele pe care El in mod inconstient i le dadea... pentru ca El era altfel. Asa era El, dadea palme. Unei luptatoare de box poate i-ar fi placut palmele astea, dar Ei nu... cert e ca palmele respective sunt ceva subiectiv, prin urmare, nu ceva gresit. El nu gresea pentru ca asa era El... dar Ea avea nevoie ca El sa fie mai bun pentru Ea, cel mai bun! She wanted the best, nu un compromis... dragostea adevarata nu era un compromis pentru ea. Ea nu mai suporta sa simta diferente intre ceea ce inseamna dragostea pentru Ea si ce inseamna pentru El, diferente care pe ea o dureau enorm (e ca si cand pentru El dragostea adevarata insemna ca poata sa faca sex cu alte fete nestingherit, atata timp cat o iubea si pe Ea), astfel incat Ea constientiza ca e mai bine sa plece, lasand asa sansa ca la un momentdat, dupa ce isi va fi revenit, sa poata sa iubeasca mult mai mult, o persoana mult mai potrivita ei... El (insa) fu de acord cu asta. Ea ar fi vrut ca plecarea ei sa il faca sa realizeze ca si El isi doreste de fapt aceleasi lucruri, acelasi sentiment care sa depaseasca orice si sa faca sa nu mai conteze nimic altceva pana cand nu ai obtinut DRAGOSTEA, decat persoana iubita... ca apoi, IMPREUNA, sa fie... Dar El si-a dat seama ca acel "altceva" e important pentru El acum. Astfel incat s-a hotarat sa nu lupte sa schimbe ceva, realizand ca palmele respective il caracterizeaza si tine la ele, asa ca o lasa sa plece. Il durea si pe El plecarea Ei, pentru ca micuta il facuse fericit, dar cel putin El avea in continuare viata lui, care il facea fericit intr-o oarecare masura. Masura mai mare decat dragostea Ei se pare. Pentru ca Ei nu ii venea sa creada ca El alege ceva mult mai mic in locul dragostei adevarate, incepu sa simta diferit... sa nu mai simta iubire, ci dispret... cauzat de ceea ce El s-a dovedit a fi in interior! Cauzat de faptul ca s-a simtit tradata, inselata, mintita, ca El a facut-o sa il iubeasca, desi nu ii putea oferi ACELASI lucru... Pentru ca pentru El, orice rezultat era acceptabil... El, realizand ce simte Ea, adopta aceeasi directie... chiar daca in interior Ea era aceeasi de care (teoretic) s-a indragostit, El incepu sa-i reproseze Ei ca nu i-a oferit libertate, ca l-a presat sa se schimbe, ca vrea prea mult, ca nu intelege ca El e diferit si are nevoie si de alte lucruri... Ea intelegea perfect ca El are nevoie si de alte lucruri, tocmai asta era ceea ce o durea... Si, realizand ca nu il poate face pe El sa inteleaga ce simte si care a fost povestea, se hotaraste sa plece. Lasandu-l pe El sa simta ca nu a pierdut mare lucru, vazandu-si in continuare de viata tipica pe care o avea si pana atunci... Chiar daca El spune ca sufera pentru ca Ea l-a ranit. Asa o fi... Dar Ea e cea care merge singura pe malul lacului si plange iubirea care ar fi putut sa fie (daca El nu i-ar fi dat cu piciorul), in timp ce El inghite un nod si merge mai departe cu tot ceea ce a avut de castigat de pe urma ei, nepasandu-i ce se va intampla cu Ea... pentru ca din punctul lui de vedere, Ea a innebunit... And this... an ordinary love...

Alete insemnari din blog

Ce inseamna "sa plangi dupa un prost"? Ma refer desigur la despartiri. El pleaca, si ea ramane si plange in urma lui. "Dupa un prost", ar spune prietenele ca sa o incurajeze. Ce anume il face pe acel baiat sa fie "prost"? Sau altfel spus "nu merita" - caci nu

Erau acolo toti copiii din sat, adunati sa vada minunea... Toti vorbeau, susoteau, barfeau, era o harmalaie cum numai iarna pe derdelusul din spatele scolii mai intalneai, atunci cand concursurile de saniuta incingeau pariuri aprinse... Dar acum era vara, si cerul era albastru si raul stralucea in

- Tati, ce fac berzele?- Ce fac berzele? Pai uneori zboara, alteori mananca, alteori stau intr-un picior...- De ce stau intr-un picior? - Pai ca sa nu si le toceasca pe amandoua in acelasi timp... cand se toceste unu, il folosesc pe celalalt - Si unde stau? - Lasa ca o sa iti arat eu niste

- Invata-ma sa simt culorile… Ce zi mai potrivita ar fi putut sa aleaga pentru asta, daca nu prima zi de toamna? Poate doar a doua sa mai fi fost atat de speciala si plina de culoare… si a treia si a patra… si a treisprezecea… Toamna nu incepuse niciodata in calendar

“De ce fac asta? De ce trebuie sa se termine asa?” Nu demult fusese în centrul atentiei, adultii aveau grija de el si copiii îl iubeau, si toti se bucurau de prezenta lui… Dar oare era asa stralucitor si încarcat de frumusete pentru ca lumea îl iubea, sau

Recomandari