Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timpul, fapt

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

Anul acesta m-am gandit foarte mult la sarbatorile de Pasti, la semnificatia lor. Intr-o lume sceptica, plin de compromis si schimbare, avem nevoie de ceva stabil: credinta. Zilele trecute dicutam despre subiectul incins al ultimilor ani, generat de Codul lui DaVinci. In esenta, este vorba despre

Cateva cuvinte despre blog (din Making of): E secret. Povestea se naste si se reinventeaza, nu exista plan editorial, nu exista momente ale subiectului. Asa cum eu scriu blogul, si el ma influenteaza pe mine. “Girl on the Moon” (Foreigner), o poveste ciudata, despre o intalnire in vis,