Emy

despre emy

Ce e in noi? I

05 Iul 2008
Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata de cele mai intunecate dorinte. Lupta este perpetua si asta ne deosebeste in mod cert de rudele noastre din regnul animal. Stim sa facem diferenta dintre bine si rau. Chiar daca uneori omul comite fapte rele, acesta stie ca a incalcat normele si valorile sociale, sistemele de reguli de el insusi create. Animalul nu are morala, este doar o fiinta cu atribute fizice (putere, simturi), psihice (inteligenta, forme de comunicare, instincte) dar nu si spirituale. Omul, are tot ceea ce exista in animal si inca ceva… Ceva in care crede. La un moment dat al istoriei am facut un salt calitativ si am descoperit undeva, cumva altceva. In noi s-a nascut altceva, ceva care ne-a dat puterea sa ne depasim pe noi insine si sa iubim. Poate atunci mai mult ca oricand trebuie sa alungam monstrul din noi si sa facem loc naturii noastre umane. Iubirea ne transforma si scoate din noi acele lucruri cele mai bune, pretioase. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Pentru ca deseori nu este asa, ba mai mult, se arata contrariul. Raman totusi o visatoare si tind sa cred ca dragostea ne face mai umani, ne ajuta in lupta cu monstrul din noi. Si trebuie sa invingem. Sa dominam ceea ce ne conduce in jos… sa ne inaltam chiar daca povara e grea. In fond, fiecare dintre noi este un minotaur care trebuie gasit…Restul pe desiderias.wordpress.com Va invit sa vedeti asta: Video

Alete insemnari din blog

Grecii spuneau ca Luna se indragostise de un pamantean frumos, pe nume Endymion. Si fiindu-i foarte drag, dar neputand sa il duca in lumea ei, l-a adormit pentru a-l contempla in fiecare noapte. Asa cum Luna isi arata fata uneori, alteori se ascunde printre nori, asa este si norocul in

Intrucat ideea de destin este universala, am gasit doua abordari deosebit de interesante, ce ne pot plasa la extreme: cei ce credem absolut in existenta unei sorti scrise, si cei care credem ca tot ce traim se datoreaza actiunilor proprii. Prima idee este sustinuta de o carte de Tarot, Roata

La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dreapta sau

Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici unde ne va

Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timpul, fapt

Recomandari