drumul cel mai scurt spre scarpinatul invers
"cautati-ma pe dincolo daca nu credeti in vise..:))" eu
Infinitul e in noi
Alete insemnari din blog
Memoriile gandacului meu BitziEpisodul 1 Bitzi si neamul sau adormit Luna atarna ca o harca galbena lucind turbata pe chiuveta din bucatarie.Umbre fantastice se proiectau pe pereti.Se miscau ca niste marionette mostruoase cu gesturi de fantasme insufletite.Le uram.Era o seara
Umbrele negre-albastreÎnvaluie orasul de soare nocturnLa fel ca melancolia din sesiuneLa fel ca zilele de raze frânte si dezastre Când privesc descompusa dintr-un
Capitolul VI Metamorfoza.”Bitzi,esti un animal!” Cât de bine este sa stai în debara pe întuneric si sa nu te gândesti la nimic..visând la ziua în care valoarea gândacilor de bucatarie va fi recunoscuta pe plan mondial..oamenii se
Capitolul V De la Gregor la Bitzi-gândacul apoteozat Bitzi facea parte dintre cei pe care plictisul îi panicheaza pâna la disperare.De asta prefera sa-si piarda noptile în penarul Alexandrei.Acolo putea sa se catere pe pixuri si sa escaladeze guma de
"I'm so resentful that we're strangers when we meet.." nu reusesc sa pricep,poate ma lamuriti. de ce trebuie cineva sa ajunga in starea de "oare cat o sa mai sufar???" cand infinitul se transforma intr-o baltoaca cu euglene paroase si te intrebi unde ai
