gregor&bitzi

drumul cel mai scurt spre scarpinatul invers

"cautati-ma pe dincolo daca nu credeti in vise..:))" eu

17 Oct 2007

Capitolul V De la Gregor la Bitzi-gândacul apoteozat Bitzi facea parte dintre cei pe care plictisul îi panicheaza pâna la disperare.De asta prefera sa-si piarda noptile în penarul Alexandrei.Acolo putea sa se catere pe pixuri si sa escaladeze guma de sters în voie.Dar venea dimineata si lumea parea la fel de sclipitoare ori de fada si indolenta ca si în ziua precedenta.Nu se mai chinuia bietul gândac cu întrebari de genul ”de ce seamana zilele între ele?”ori “de ce sta universul pe loc când îti doresti sa se miste?”Iesise demult din penar în dimineata aceea si soarele avusese timp sa-l orbeasca si sa-l transforme în fluture de noapte,asa cum îi transforma sesiunea pe studenti.“Sculatul asta dis-de-dimineata ,gândi el,te tâmpeste de tot.Omul trebuie sa doarma ca lumea.”[1] (omul..dar gândacul?) S-a gândit sa sara de pe birou pentru a se îndrepta înspre bucatarie..imaginea micului dejun de pe farfurioara de cafea a Alexandrei îi gâdila simturile într-un mod tare placut..”Încerca de sute de ori,închizând ochii pentru a nu fi nevoit sa-si vada picioarele zvârcolindu-se,si renunta abia când începu sa simta într-o parte o durere usoara,surda,pe care n-o cunoscuse pâna atunci.”[2] Asa începe totul,cu durerea pe care n-o recunosti la început.De câteva zile Bitzi devenise hiper sensibil la lumina.În timpul zilei nu voia sa se arate la fereastra,pentru a nu o compromite pe Alexandra,dar nici de plimbat nu se putea plimba prea mult pe cei câtiva metri patrati de dusumea,iar de stat culcat linistit îi venea greu pâna si noaptea;în scurta vreme nici mâncarea nu-i mai producea vreo placere si astfel lua obiceiul sa se distreze catarându-se,crucis si curmezis,pe pereti si pe tavan.[3]Din filosofia lui personala nu lipseau cuvintele de lauda la adresa celui ce inventase tavanul,desi nu-l cunostea personal,sau spaima irationala de testarile insecticidelor..atunci i se parea ca are lilieci în stomac sau ca i se scurg celulele nervoase pe antene.Cât si-ar fi dorit în asemenea momente sa fie un fluture,suprema incununare a viselor sale,sau macar un tântar ca sa-I atraga cumva atentia Alexandrei, vampirizându-I existenta.Nu i-ar fi stat prea rau nici în postura de molie sau de libelula(în felul acesta ar fi aparut si el în reclame).Dar nu îti prea poti schimba conditia dupa bunul tau plac în ziua de azi..si când realiza asta simtea cum piciorusele numeroase si perii de pe burta încep sa-I vibreze într-un sentiment ciudat pe care l-ar fi putut numi revolta sau dezamagire,nu era prea sigur.Când Alexandra nu era acasa putea sa se plimbe pe oriunde avea chef.În special îi placea sa stea atârnat de plafon;era cu totul altceva decât sa zaca lungit pe podele;respira mai liber;simtea în tot trupul ca un fel de vibratie;si,în starea de euforica uitare de sine care-l cuprindea acolo sus,I se întâmpla uneori,spre marea lui surprindere,sa-si dea drumul si sa vina gramada jos.[4]Si-ar fi dorit sa-l fi cunoscut pe Gregor[5],sa-l întrebe daca si lui îi placea cafeaua,sa-I povesteasca cât de uniti erau ei,tagma gândacilor de bucatarie,cum îsi înpartaseau suferintele si borcanul cu dulceata de la bunica Alexandrei.Auzise odata despre un razboi al fluturilor..ei bine,ei gândacii n-ar fi putut niciodata sa se razboiasca la modul serios, erau fiinte prea blajine si prietenoase,în plus nu-si prea permiteau sa faca asta având în vedere cât de prigoniti erau de adevaratii lor dusmani,oamenii.I-ar fi povestit si despre iubita lui Camelia care plecase în State cu American Experience.Dar era tardiv.Kafka îsi ucisese gândacul. [1] Citat din Metamorfoza de Franz Kafka.[2] Idem nota 2.[3] Mica adaptare dupa un citat din Metamorfoza de Franz Kafka.[4] Citat din Metamorfoza de Franz Kafka.[5] Personajul transformat în gândac al lui Kafka.

Alete insemnari din blog

Love stinks!

Love actually stinks, who needs it?· In viata toate lucrurile se termina asa ca nu are rost sa ne pierdem timpul si sa ne chinuim cu detalii inutile, asemenea inventii

fals tratat despre gandaci

Fals tratat de vânatoare Motto:greseala si creatieAmibe si tântariIluzie metafizicaScarabei epuizatin-am crezut c-o sa aparin-am stiut ca timpulintra în gestatieca iluzia e veridicaori ca gândacii de bucatariesunt o gloata de ciudati.Nebunie..feerie! Capitolul IV

metamorfoza

Capitolul VI Metamorfoza.”Bitzi,esti un animal!” Cât de bine este sa stai în debara pe întuneric si sa nu te gândesti la nimic..visând la ziua în care valoarea gândacilor de bucatarie va fi recunoscuta pe plan mondial..oamenii se

memoriile gandacului meu bitzi 1

Memoriile gandacului meu BitziEpisodul 1 Bitzi si neamul sau adormit Luna atarna ca o harca galbena lucind turbata pe chiuveta din bucatarie.Umbre fantastice se proiectau pe pereti.Se miscau ca niste marionette mostruoase cu gesturi de fantasme insufletite.Le uram.Era o seara

Toamna despartirilor

"I'm so resentful that we're strangers when we meet.." nu reusesc sa pricep,poate ma lamuriti. de ce trebuie cineva sa ajunga in starea de "oare cat o sa mai sufar???" cand infinitul se transforma intr-o baltoaca cu euglene paroase si te intrebi unde ai