Despre viata unei tinere obisnuite

cheia spre fericire este sa iti doresti ce poti obtine...

gravidutzele stralucesc, la propriu

03 Sep 2007
Am o prietena, de vreo 30 de ani, recent maritata, care incearca de vreun an sa ramana gravida. Ieri mi-a dat vestea cea mare. Nu cred ca am fost vreodata atat de bucuroasa la auzul unei vesti. Sa afli ca in sfarsit un vis se va implini este intr-adevar ceva emotionant. Mi-a placut si felul in care si-a anuntat sotul: a scotocit pe net idei despre cum sa il anunti ca va fi tata, a gasit o idee care spunea "da-i sa citeasca aceasta scrisorica".Este o scrisoare despre o "persoana" care cauta un nou domiciliu, foarte frumos scrisa, se pare ca pe site-urile de gravidutze exista. Mi-a spus ca sotului i s-au taiat picioarele si a inceput sa planga. Imi si imaginez scena: doi oameni meniti sa fie impreuna se imbratiseaza plangand de fericire ca in sfarsit vor fi parinti. Exista oare ceva mai frumos? sau mai emotionant? mie imi dau lacrimile doar daca ma gandesc.Imi doresc si va doresc la toate sa aveti parte de asemenea clipe, sa simtiti ca in final veti avea ceea ce v-ati dorit si pentru care ati luptat. Astazi prietena mea radia, nu i se vede sarcina, dar daca esti putin atent iti poti da seama ca deja are alta lumina in ochi, a maternitatii......cum a fost in cazul vostru?

Alete insemnari din blog

Am aruncat astazi un ochi prin magazinele centrale,in cautarea cadoului perfect pentru o persoana careia ii datorez multumiri.Nu a fost prea usor,ma gandeam la ceva simbolic pentru sarbatorile de iarna,si in acelasi timp,deosebit. Pasii m-au indreptat catre un magazin ce,in tineretele mele si ale

am pus pariu cu cineva ca un cunoscut e gay. Eu am zis ca nu e, ca l-am vazut "ochind" dre pe strada. Prietena mea-nu! gresesti, e gay!motivele ei au fost: nu il vezi niciodata cu vreo iubita, etc etcvoi cum stiti? adica, daca nu are acele trasaturi clasice ale unui gay declarat si

Mi-am luat si eu concediu, ca tot omu', m-am suit in masina si am fugit de canicula prin Fagarasi.Am fost la Sambata de Sus, undeva intre Bv si Sibiu. Drumul pina acolo e infernal, drumul a fost razuit cand pe un sens cand pe altul, semafoarele iti intrerup periplul cu viteza a 4a, si mai stai,

2 doamne trecute de prima tinerete si de varsta mijlocie isi dadeau cu parerea despre varsta la care un copil ar trebui sa fie invatat sa citeasca.Una dintre femei opina ca pe la 7 ani ar fi mai bine, cealalta dimpotriva,credea ca daca inveti copilul sa "umble la calculator" atunci

te scoli,te imbraci,un pic de makeup, si fuga la servici....in fiecare zi aceeasi rutina.Devine sufocant,te amorteste si vrei sa faci ceva,orice sa scapi de ea.Si eu vreau,dar ma conformez, ma las in voia oboselii si a delasarii si uit de ceva atat de simplu: SA TRAIESC CU ADEVARAT!Viata este mai

Recomandari