Despre viata unei tinere obisnuite

cheia spre fericire este sa iti doresti ce poti obtine...

cu sacosa la plimbare

28 Aug 2007
nu stiu daca e sau nu mostenire de la Impuscatu', dar toti ne ducem si ne intoarcem de la servici cu sacosa. Mai bine zis cu punga "de 1 leu", din ala vechi, comunist, ca asta nou nu iti ajunge sa cumperi o punga din plastic, o "punga de servici".Ce avem in ea? mancare in primul rand, desi teoretic unii dintre noi avem pauza de masa, si si mai multi avem si bonuri de masa, nu ne oprim din lucru, ca sa mancam si noi, ca oamenii. Am petrecut cateva luni in Franta, si acolo, la pranz, terasele sunt pline de oameni care au invatat sa se respecte pe ei insisi, acel "joie de vivre" le-a intrat in sange, si care se duc sa manance ceva sau sa bea o cafea si sa stea la soare si la barfa. Ce daca vor trebui sa plece de la servici la 17? de-abia ajung acasa si copii, se spala si ies in oras sa ia cina, in cazul in care nu au ce sa bage la micro-ondes.Veti spune ca ei nu au salariile noastre,mici. Adevarat, dar nu toti sunt bogati daca stai sa raportezi puterea de cumparare a unora dintre ei cu cea a unora dintre noi, s-ar putea sa ajungi la concluzia ca suntem mai avantajati. Si tot se duc la masa cu prietenii. Si nu au auzit de cuvantul sacosa, decat la hipermarket.Nu cred ca am invatat inca cat e de bine sa te opresti din munca, si sa spui "mi-e foame, imi iau pauza legala de 1 ora si ma duc sa mananc". Slava Cerului, terase cu "papica" sunt mai peste tot, am avea unde sa fugim. Doar ca lipseste "antrenamentul".Mai avem si ziare in sacosa, pentru "pauzele active", desi, din nou, cei mai multi avem la servici calculatoare conectate la internet si majoritatea cotidianelor se pot citi online si gratis.Asa ca, voi ce aveti in sacosa, Doamnelor,Domnilor? Ati putea sa va duceti o zi la servici fara ea?

Alete insemnari din blog

Am o prietena, de vreo 30 de ani, recent maritata, care incearca de vreun an sa ramana gravida. Ieri mi-a dat vestea cea mare. Nu cred ca am fost vreodata atat de bucuroasa la auzul unei vesti. Sa afli ca in sfarsit un vis se va implini este intr-adevar ceva emotionant. Mi-a placut si felul in care

am vrut sa plec saptamana asta-de langa el, barbatul pe care il iubesc si care nu ma considera mai mult decat o colega.Nu l-am putut privi in ochi, daca as fi facut-o mi-ar fi vorbit, m-ar fi intrebat de ce plec, si eu as fi inceput sa plang, sa urlu ca de fapt il iubesc, ca nu vreau sa plec de

Am fost la nunta celei mai bune prietene. Am plans, de vreo 2 ori...odata in biserica si odata cand i-am vazut dansand.Nu stiu de ce plang la nunti, probabil pentru ca vad frumusetea si fericirea emanata de 2 suflete care si-au declarat iubirea in fata tuturor si a lui Dumnezeu. Si poate pentru ca

te scoli,te imbraci,un pic de makeup, si fuga la servici....in fiecare zi aceeasi rutina.Devine sufocant,te amorteste si vrei sa faci ceva,orice sa scapi de ea.Si eu vreau,dar ma conformez, ma las in voia oboselii si a delasarii si uit de ceva atat de simplu: SA TRAIESC CU ADEVARAT!Viata este mai

povestile gen alba--ca-zapada sau cenusareasa ar trebui interzise, sau cel putin sa li se modifice sfarsitul. Pai unde ati vazut voi happy-end? sau persoana inviate cu saruturi?  nu ar mai trebui sa le oferim copiilor nostri o iluzie asupra lumii, si din aceeasi serie este si chestiunea

Recomandari